Munții
| Munții de Octavian Goga |
Trup sfânt din trupul ce se frânge,
Voi, munți de brad și de stejar,
Străjeri ai țării care plânge,
Plini de povești și plini de sânge,
V-au surghiunit peste hotar.
Nu știu, la cronică nu scrie,
De când aveam același rost...
Ați mai rămas voi mărturie,
Azi numai frunza voastră știe,
Să spuie nunta cum ne-a fost...
Revedere - Oaspe vechi - Agonie - Paris (I) - Ziua (II) - Notre dame (III) - Felinarul (IV) - În muzeu - Cinquecento - Mama - Măsuța mea - La mal - Aeternitas - De profundis - Lacul - Eu stau la mal... - Scrisoarea ta... - Gândește-te... - Scirocco - Poet - Doina - Voi veniți cu mine... - Inima - Strămoșii... - Carmen laboris - Scrisoare - Moș Crăciun - Eu știu un basm - Trage-ți oblonul... - Un trandafir se stinge - Taina - Toamnă nouă - Mă-ntorc din nou - Amurg - O lacrimă - Moștenire - O clipă