Miraj de iarnă

Jump to navigation Jump to search

Miraj de iarnă
de Anatol E. Baconsky


Aicea totul seamănă cu tine
Sau poate eu asemănări îți caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni melodii de flaut.

Brazii înalți și copleșiți de nea
Par crini enormi acoperiți de floare
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o plantă suitoare.

În șarpele de fum ce suie lin
Făptura ta subțire se mlădie,
Vântul de nord în fulgii care vin
Te spulberă, te-adoarme și te-nvie.

Cețuri târzii - flori de ninsoare, flori
Tresar și se-nfioară omenește
Și parcă însăși noaptea uneori
Cu ochii tăi de-aproape mă privește.

O, ceas de taină - clipele dispar,
E numai gândul meu umblând aiurea.
Și neaua cu sclipiri de nenufar
Trecând prin mine, bântuie pădurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai dispărut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topește-n jur imensele zăpezi.