Marină (Ana Conta-Kernbach)
Întreaga zarea, mări albastre!
Nețărmuritul lan de-azur
Senina ploaie de lumină,
Mă-nvălue jur împrejur.
Ascult cum valu-n valuri bate
Și bărcile foșnesc ușor,
În nesfârșit senin văzduhul,
Plutește gându-mi ca în zbor.
Uitate-s toate! Chinuri, jale,
Simțiri înguste de pământ...
Cu gândul doar de veșnicie
De masor marea când și când!