Mare farsor, mari gogomani

Sari la navigare Sari la căutare
Mare farsor, mari gogomani
de Ion Luca Caragiale
Publicată în Protestarea (1906), semnat Farsor


Un comediante de bravură
Joacă de patruzeci de ani,
Făcînd enormă tevatură
În faț-a niște gogomani.

Dibaci, sub latele-i fireturi,
Ascunde un talent îngust,
Jucînd cu-aceleași marafeturi
Aceeași farsă de prost gust.

Întîi cu toții, zi și noapte,
Îl gratulau pe-acest farsor
Cu ouă moi și mere coapte
Dar el urma nepăsător.

L-au maltratat. Ce nu-i făcură?
În brînci afar-au vrut să-l dea...
Aș! răbdătoarea creatură
Că nu-nțelege se făcea.

Primea zîmbind fluierătura;
În dreapta,-n stîng-a salutat
Și grav, bravînd huiduitura,
Rolu-nainte și-a jucat.

Și-ncet-încet, toți gogomanii
De-acest farsor au fost nebuni;
La beneficii, în toți anii,
Flori, daruri, saltant, cununi !

Că-n loc să poarte o tichie
Ca un farsor ce este, el
Și-a pus pe cap cu fudulie
O cască mîndră de oțel.

Și joacă - joacă prost, da-i iese;
Stau paf toți bieții gogomani,
Paf ! Din succese în succese,
De douăzeci ș-atîți de ani !

Și ține-te d-acu reclamă:
Măreț, sublim, nemuritor !
O lume-ntreagă îl aclamă
Ca pe un geniu creator !

Acuma-mbătrînit în slavă,
Sub casca lui de caraghioz
Și cam zaharisit la glavă,
Vrea chiar triumful grandioz.

Nobil metal nu e oțelul,
Dar scump destul, destul de greu...
Ca rol fu mare mititelul !
Hai, gogomani la jubileu !