Mângăiere

Mângăiere de Iacob Negruzzi

Când cu fruntea răzemată
În dulci visuri cufundată
   Singură vei sta,
Și dușmana ta gândire
Spre-al meu cânt în rătăcire
   Tainic va sbura.

Al meu cânt ce-i scris cu sânge,
Scurs din sufletu-mi ce plânge
   De dureri și chin,
Ți-a furat în taină oare
Un moment de întristare
   Un singur suspin?

Ah! de-o lacrimă de jale
A răpit genelor tale
   Jalnicul meu cânt,
Pentru toat'a mea durere
O mai dulce mângăiere
   Nu vreau pe pământ!