Liniște (Anghel)

(Redirecționat de la Linişte (Anghel))
Sari la navigare Sari la căutare
Liniște
de Dimitrie Anghel
Publicată în Sămănătorul, 20 oct 1902 (sub titlul "În grădină")


Cît de sfioasă crește noaptea, pălind încet din scară-n scară
Și cîtă liniște se lasă; pe cer grămezile de stele
Răsar ca niciodată parcă, iar luna plină printre ele,
S-alege albă și scînteie ca un ban nou într-o comoară.

Lîngă habuz, leandrul fraged din cînd în cînd arunc-o floare,
Iar apa-nrumenind o clipă, cînd își reface-oglinda-n lună,
În loc de-o floare vede două cum tremurînd se împreună
Ca două guri care se cată de mult să-și dea o sărutare.

Vedenii lunecă sub ramuri ca-n nopțile de Sînziene,
Cînd crinii albi pornesc pe drumuri feriți de orișice ispită,
Iar eu, pășindu-le pe urmă, trec ca o umbră fericită
Ce-ar rătăci pierdută-n tihna Cîmpiilor Elizeene.

În slavă brațele-amîndouă le-nalți atunci, și-n noaptea clară
Îngenunchind, sărut pămîntul și-i mulțumesc, simțind în mine
Nădejdea tinereții mele, nădejdea clipelor senine
Cum iar se-aprinde și scînteie ca un an nou într-o comoară.