Las-o-ncolo dragoste
Las-o-ncolo dragoste
Ca-i numai o pacoste!..
Lângă ea, din gânduri
Ce în taină vânturi,
Și mai furtunoase
Și mai norocoase,
Ce se-nșiră-n gând
Lung șirag făcând,
Tu nimic nu spui,
Ci lași ochiului
Taina gândului.
De vrei s-o săruți,
Aiurit te uiți,
Să nu-ți fi ghicit
Dorul cel smintit,
Și pleci capu-n jos
Trist și rușinos.
Și-o lași să se ducă...
Până te apucă
Dorul crunt de ea...
O cați pururea,
Pretutindenea...
La izvor vrei glasu-i
Pe cărări cați pasu-i,
Lunii ceri privirea,
Stelei, strălucirea
Ochilor ei dulci.
Sara când te culci
În gând o dezmierzi,
Iar ziua te pierzi
În dorul s-o vezi!
Și cât grâu pe lanuri
Tu înnozi la planuri,
Cum s-o întâlnești
Și cum să-i vorbești,
S-o ademenești!...
Iar de-ți iese-n cale,
Tu taci, prins de jale,
Jale că nu-i spui
Taina gândului...
Las-o încolo dragoste
Că-i numai o pacoste!...