Lament amoros

Jump to navigation Jump to search
Lament amoros
de Iacopo Vittorelli, traducere de Ion Heliade Rădulescu
Traducere de Ion Heliade Rădulescu

Publicată prima oară în Almanah literar pe anul 1839, București, 1839


Vezi, dragă, ce-albă lună,
Vezi ce noapte senină,
O aură nu suspină,
Nu tremulă o stea.

Privigătorul singur
Ici zboară, ici se pune,
Suspină, doru-și spune,
Își cheamă soața sa.

Dar ea toată îl simte
Zburînd din frunză-n frunză
Și parc-o să-i răspunză:
Nu plînge, sînt a ta.

Ce dulci simțiri, Ireno !
Ce gemete de pace !
Dar vai ! Irena tace !
Răspunde-mi, draga mea !