La moara rea
La moara rea vin care la făină
Și nu e grâu curat ci e neghină
De suflete ce au trăit haină
Viață neagră de păcat și vină.
La moară stă în poartă Necuratul
Și omului îi macină păcatul
Bob după bob, la rând aștepte satul
Un an bătut că nu-i încurcă leatul.
Draci pirpirii în cârcă umflă sacii,
Coboară scări prin beciuri fără fund,
Aluatul sec să-l plămădească dracii.
Și pe lopeți ce-n guri de jar răspund,
Pâini rumenesc mai roșii decât racii
Răscopți de vii, într-un cuptor rotund.