Introducere la volumul Răsunete din Basarabia

Introducere de Constantin Stamati-Ciurea (Răsunete din Basarabia)

Cernăuți, 1898

Renumiții autori ruși, Turgheniev și Gogol, au descris cu măiastra lor pană vastele stepe ale patriei lor, Turgheniev în Memoriile unui vânător și Gogol în Taras Bulba.

Aceste admirabile opuri, ce le-am citit încă în tinerețile mele, m-au îndemnat să scriu și eu impresiunile unei vânătoare să¬vârșite de mine în tovărășie cu mai mulți amici ai mei prin Basa¬rabia, patria mea mai restrânsă, începând de la Chișinău și cutreierând stepele bătrânului Bugeac până la gurile Dunării.

Descrierea primei mele excursiuni vânătorești, scrisă în lim¬ba rusească și publicată în anul 18531, a întâmpinat la cititorii din centrul imperiului cea mai călduroasă primire. Rușii din Basa¬rabia, din contra, mi-au arătat fățiș animozitatea lor, găsind, se vede, îndrăzneață încercarea unui mămăligar, precum binevoiesc ei a ne numi, de a umbla pe căile eroilor literaturii lor. Aceeași întâmpinare ostilă a aflat-o mai târziu, chiar la boierii români din Basarabia, comedia mea Cometa de la 1853, prin care biciuiam deplorabila educațiune ce se da îndecomun copiilor noștri, lăsați pe mâinile unor servitori ignoranți.

Eu însă, fără a da acestor ostilități locale cea mai mică aten¬țiune, am urmat calea apucată, publicând la Odesa în decurs de 30 de ani o serie de piese teatrale, nuvele, fabule etc., toate în limba rusească.

Unele din opurile mele dramatice au fost jucate cu succes pe scenele celor mai însemnate orașe ale întinsului imperiu, iar prin drama mea Moartea lui Lermontov, publicată la 18842, pe care criticii ruși o ranjează3 între opurile clasice, cu toate că reprezen¬tarea ei a fost interzisă de cenzură, am obținut titlul de mem¬bru onorar al Academiei din Moscova (ședința de la 25 mai 1885)4.

Dedicându-mă literaturii, n-am vânat glorie sau profit. Am scris, pentru că-mi plăcea a scrie. Singurul impuls a fost inspirația ce-l cuprinde pe omul cult în zorile tinereții sale. Această flacără cerească, ce revarsă dulcea ei lumină peste primăvara vieții omenești, cu toate că se stinge la bătrânețe, ne urmărește încă și atunci ca lumina unei stele, ce se pierde în albastre depărtărri. Activitatea inspirației nu poate fi încătușată nici de vreo forță apăsătoare, nici de goala mizerie; acest adevăr l-au dovedit mulți poeți nenorociți de prin mansardele lor întunecate.

Am scris, deci, neputând rezista.

Opurile mele cele mai multe le-am publicat în limba rusească, pentru că am fost crescut și deprins cu această limbă, a cărei bogăție și elasticitate permite exprimarea oricărei idei în modurile cele mai variate.

Spre a nu depinde de aspra cenzură rusească, am publicat une¬le scrieri în limbile franceză și germană la Viena, editura lui Reiss (1880)*. Ziarele vieneze „Le Danube“ și „Neue freie Presse“ au

• În limba franceză: 1) Les enfants du condamné; 2) Alexis, fils de Pierre le Grand; 3) Un Krach et ses suites; 4) Tegetthoff au pôle Nord; 5) L’Ermite du désert; 6) Scénes de la vie du grand empire du Nord; 7) Poésies etc, etc. În limba germană: Tamar, Trauerspiel in vier Aufzügen. În limba română: A) Studii dramatice: I. Estetica și realismul, 3 acte. II. Câinofilul, 1 act. B) Drame: Răzbunarea unei nebune, 3 acte. II. Magdalina păcătoasă, 3 acte. III Logodnica țarului, tragedie istorică în 4 acte și 8 tablouri. C) Comedii: I. Fricosul, 2 acte. II. Mademoiselle Mephistophele, 1 act. III. Singurătatea unui holtei, 1 act și 1 pauză. IV. Cărăbușul, 2 acte. V. Parvenitul, 2 acte. VI. Bacilul amorului, 1 act. D) Cópii de pe natură:I. Un unchi și trei nepoate. II. Trei bunici și un nepot. E) Insula Sahalin, Țara misterioasă a exilaților, roman contemporan, ca apendice la opul lui Kennan. F) Caleidoscop literar: I. Luxul. II.Istoria unui țânțar. III. Istoria unei muște. IV. În vis și aievea. V. Stafia.VI. Cucuiul. VII.Două primadone. VIII. Nepotul meu Pătrăchel.

IX. Contrabandistul. X. O năplăire literară. G) Trei suveniri: XI. Victima veacului.

XII. Omul enigmatic. XIII. Floricica codrului.

analizat în modul cel mai amabil aceste lucrări. Mai ales sunt recunoscător dlui dr. Marzini, pe atunci prim-redactor al gazetei „Le Danube“, pentru binevoitoarea-i critică.

Ce s-atinge de scrierile mele în limba română, îmi era im¬posibil a le scoate la lumină. În toată Rusia nu exista o tipografie română, și eu, fiind lipsit de orice relațiuni cu regatul vecin, nu le puteam așa lesne publica în România. Abia după încuscrirea mea cu decedatul arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei și Dal-mației, dr. Silvestru Morariu-Andrievici, îmi puse ilustrul prelat tipografia sa la dispoziție, oferindu-mi astfel posibilitatea a tipări o parte din manuscrisele mele în limba mea maternă.

Înalta distincțiune ce-mi făcu M. S. regele României, conferin¬du-mi în anul 1895 pentru scrierile mele literate medalia „Bene merenti“, m-a încurajat să iau deciziunea, ca pe viitor, cât mă vor sluji încă puterile mele intelectuale, să mă consacru exclusiv literaturii române.

Poate că limba din scrierile mele române va face asupra cer¬curilor noastre literare, mai ales însă asupra supremului nostru areopag literar de pe malurile Dâmboviței, o stranie impresie. N-am putut scrie altmintrelea. Limba română rustică, precum o vorbește poporul nostru din Basarabia, a fost singurul izvor din care m-am adăpat; n-am în patria mea nici un institut național, nici o școală poporală măcar; am fost și sunt o insulă solitară în imensul ocean al slavismului. Mai mult nu zic.

Ofer iubiților cititori români, în aceste pagini scrise fără nici o pretenție, narațiunea unei vânătoare prin Basarabia, făcută cu aceiași camarazi, care m-au întovărășit și la prima mea excursiu¬ne, pe care am descris-o în limba rusească, precum amintisem mai sus. Doresc ca amintirile mele să deie vânătorilor români, care nu cunosc încă Basarabia, o idee despre bogățiile ce le-a conținut acest binecuvântat petic de pământ înainte de 40 de ani, bogății ce azi sunt dispărute, lăsând în memoria încă¬runțiților băștinași impresia unui vis fermecător.

NOTE

S-a publicat în fruntea volumului Răsunete din Basarabia, Cernăuți, 1898, de unde reproducem acum textul.

1 În realitate descrierea excursiunii vânătorești a apărut în rusește la Odesa în 1854.

2 Drama consacrată lui M. Lermontov s-a publicat în rusește la Odesa în 1885.

3 O așează, o situează.

4 Pornind de la această mențiune a autorului, s-a considerat într-un timp că Stamati-Ciurea a fost ales membru de onoare al Academiei de Științe, ceea ce nu corespunde adevărului.

5 1) Copiii condamnatului; 2) Alexis, fiul lui Petru cel Mare; 3) O ceartă și urmările ei; 4) Tegetthoft la Polul Nord; 5) Sihastrul din pustiu; 6) Scene din viața marelui imperiu de la nord; 7) Poezii (fr.).