Insulă (Ion Pillat)
Cu fruntea ei tăiată-n marmor clar,
Cu păru-ntunecatelor păduri,
Sibilă murmurând din mii de guri
Oracole uitate de pescar,
Stă insula pe marea din bătrâni.
Pâraiele de munte își dau brânci,
Alunecă și cad și râd pe stânci
Și duc trupșorul nimfelor pe mâni.
Sonor fântâni în amfore mai curg,
Tot spală pânza fetele la mal,
Și-n ape limpezi prinsă în cristal
Nausica se scaldă în amurg.
Ulise, unde e corabia ta
Să ancoreze-n golful ăsta mic?
Sub cerul clasic n-a murit nimic
Și ce-a cântat Homer, va mai cânta.