Imnul muncii

Jump to navigation Jump to search
Imnul muncii
de Ștefan Octavian Iosif


Acum începe munca cea spornică și saltă
C-o grabă fericită dintr-o rotilă într-altă,
E-o spornică-nfrățire de mii și mii de fire,
Ca un acord armonic de încordate lire.
E-o goană de bobine, de roți și transmisioane,
Ce prind să se-nvârtească și-ncep să se hârjoane.
Și vuie toată casa de-asurzitoarea larmă.
Ici munți albi de zăpadă se zdrumică, se sfarmă,
Pe roțile-nroșite ies norii albi de aburi;
Viu apa clocotește și colcăie în jgheaburi;
Urzeala străvezie pe suluri se destramă;
Ici fără preget zboară suveica și recheamă
Mereu tot alte fire ce se-ntrețes grăbite
În unda înspumată a pânzei înălbite,
Și fabrica răsună de sfântul glas al muncii,
Al muncii ce hrănește și mamele, și pruncii.