Sari la conținut

Iisuse, veșnic călător...

Ești în floarea vieții tale Iisuse, veșnic călător...
de Traian Dorz

Iisuse, veșnic călător prin lumea de păcate,
Tu bați străin și iubitor la ușile-ncuiate.

Nimic Tu nu ceri nimănui, când bați și-aștepți să vină,
ci vrei să-i lași în casa lui din pacea Ta divină.

Eram copil când Te-am văzut și-n poarta mea, Străine,
și să-Ți deschid ai tot bătut să intri și la mine.

Dar lumea-mi spuse să nu vin, căci viața Ta-i amară,
am vreme… colo, mai târziu… și Te-am lăsat afară.

Te-am auzit ani mulți, pe rând, chemându-mă pe nume,
dar n-am deschis, iar Tu plângând, Te-ai dus străin prin lume.

Iar astăzi singur mă-nfior de-a mele fapte rele,
Iisuse și Te chem cu dor în noaptea vieții mele.

Mai vino iar, Iisuse blând, mai bate iar o dată!
Te-aștept cu sufletul plângând și ușa descuiată…


Acestă lucrare este considerată a se afla în domeniul public, fiind publicată în cadrul unor manifestări sau discursuri publice despre care se presupune că nu sunt sub licență.
În cazul în care lucrarea este supusă drepturilor de autor, va fi necesar ca acestă pagină să fie ștersă, reprezentând o posibilă violare a acestor drepturi. Acest format ar trebui folosit numai după ce s-a depus un efort rezonabil pentru a determina statulul lucrării.