Icoană pe sticlă
Pe-această sticlă clară ca fața unui iaz,
Voi așeza sus cerul cu stele pe grumaz.
Voi strânge jos: zăpadă, pârâuri de cleștar,
Copaci de promoroacă și pârtii pe hotar.
Voi zugrăvi în zare, albi, munții. Pe un dâmb
Păstorii plini de spaimă și steaua cu zbor strâmb.
În colțul dimpotrivă, voi însemna — să-i știi —
Trei Crai pe trei cămile ca umbre albăstrii,
În inima icoanei un staul voi picta
Și-într-însul Preacurata pe Prunc s-o apleca:
O salcie prin ape cu frunzele pe-o stea.
De-o parte și de alta un bou și un asin
Vor aștepta la iesle minunile ce vin,
Și voi lăsa să pice pe-acoperiș de stuh
Porumbul alb ce-aduce în aripi Sfântul Duh.