Iarăși la Meidan coconu Drăgan

(Redirecționat de la Iarăşi la Meidan coconu Drăgan)
Jump to navigation Jump to search
Iarăși la Meidan coconu Drăgan
de Costache Bălăcescu


Pă semne că nu știți bine
Cine-i Coconu Drăgan ?
Întrebați-mă pe mine
Că-l știu ca p-un bou bălan.
Drăgan Ploscă,
Sin Stan Cloșcă,
Brat Micilă,
Zet Mircilă,
Vnuc Voicilă-ot Tătărăi,
Biv ceauș za armășăi,
Este din copilărie-i
Un om foarte însemnat,
Și din fire, din pruncie-i
Cu mari daruri înzestrat.
Nici să știe
Să mai fie
Altu-n lume
Cu-așa nume,
Cu-așa slavă
Ș-așa glavă.
Cu ipolips și de neam,
De agighios și adam ;
Milocestiv, blagorodnic,
Tașaclîu și galantom,
Milosîrdnic, dobrohovnic,
Și cărturar vai de om ;
Că cînd scrie
Te mîngîie,
Cînd citește
Te slăvește ;
Iar cînd cîntă saltichia,
Îți sare din cap tichia.
De iuschiuzar, tertipgiu
'Ngrozea lumea de holteiu
Cînd era și calemgiu,
C-are praxis și condeiu,
Angarale,
Satarale,
Podvezi grele,
Bitirmele,
Cacirmale
Și locmale,
Chilipiruri
Și gheliruri
Rusumeturi și husmeturi,
Istoviri cu marafeturi,
Cine altu era-n stare
Așa a le ticlui,
Și cu-atîta-ndemînare
A le și bașirdisi ?
De aceea
'I zicea cheia
Bogăției
Vistieriei,
Vrednic s-iconomisească
Toate, și s-apandisească.
Ș-orice metahirisește,
'I iese, că e ugurliu,
Și de obște se iubește,
Căci e foarte ciracliu.
Ș-așa mare
A fost, și tare
În tot veacul
Și-n tot fleacul.
Lua cinuri,
Da suspinuri,
Scutind Iude-n Prooroci,
Argați, robi, iproci, iproci
Tar trezi vist, ftori post,
Vel iuzbașa de harem,
Mereu pe urdin a fost,
Ca cînd era un blestem.
Diimărituri,
Oierituri,
Cotărituri,
Cornărituri,
Unu nu scăpa din ele,
Chiopoul, fiu de lele,
Un așa, deci, ipochimen
Cum să nu se plihtisească
Cînd vede-acum pe un nimen
Din canoane să-i vorbească.
D-alde ale
Haimanale
După drumuri,
Plini de fumuri
Că știu toate,
Cînd el poate
E cu cinci coți,
Decît toți,
Mai-nvățat, și cu trei caturi
Învechit în maslahaturi.
Rău, dar, se ponosluește,
Și rău a zis cin' a zis,
Că nimica nu plătește
Cînd odată-i evhnenis.
Nu dați mare
Ascultare,
La zănatici
Și lunatici,
Care zic c-ortografia
Poate goni sărăcia,
Și cer limba să ne-o strice
De la moși de la strămoși.
C-aștia sînt oameni de price,
Și bîrfesc niște gogoși.
Tu cu-oiota
Eu cu iota ;
Tu cu-ciota
Eu cu iota ;
Tu varia,
Eu oxia ;
Tu cu multă pricopseală,
Eu cu bani de cheltuială ;
Spune-mi dacă ești cuminte,
Cine e mai folosit ?
Tu ce scoți nouă cuvinte
Ș-umbli cu cotu cîrpit ?
Tot temeiul,
Nu-i condeiul,
Nici cioplirea,
Fericirea ;
Ci să știi să-ntorci dulapuri,
Să rabzi multe, să-nghiți hapuri,
Să despici și firu-n două
Și să scoți din piatră lapte,
Iar nu să-mi spui basme nouă,
Și că trei și trei fac șapte.
— Măi Drăgane !
Măi cocoane !
Țin-te bine,
Măi creștine,
De dîrbovnic,
Și gromovnic,
De pisanii
Și cazanii,
Că-s izvorul cunoștinții,
Și fii cum ți-au fost părinții.
Iar ei fie
Ce-or vrea. Scrie
Chinezește,
Păsărește.
Tu vezi, stare
Să-ți faci mare
Cîntă pesne
Că-s mai lesne,
Și rămîi cum te-ai aflat
Lăzărilă de-nvățat.