Iarăși la Meidan coconu Drăgan

Iarăși la Meidan coconu Drăgan de Costache Bălăcescu

Pă semne că nu știți bine
Cine-i Coconu Drăgan ?
Întrebați-mă pe mine
Că-l știu ca p-un bou bălan.
Drăgan Ploscă,
Sin Stan Cloșcă,
Brat Micilă,
Zet Mircilă,
Vnuc Voicilă-ot Tătărăi,
Biv ceauș za armășăi,
Este din copilărie-i
Un om foarte însemnat,
Și din fire, din pruncie-i
Cu mari daruri înzestrat.
Nici să știe
Să mai fie
Altu-n lume
Cu-așa nume,
Cu-așa slavă
Ș-așa glavă.
Cu ipolips și de neam,
De agighios și adam ;
Milocestiv, blagorodnic,
Tașaclîu și galantom,
Milosîrdnic, dobrohovnic,
Și cărturar vai de om ;
Că cînd scrie
Te mîngîie,
Cînd citește
Te slăvește ;
Iar cînd cîntă saltichia,
Îți sare din cap tichia.
De iuschiuzar, tertipgiu
'Ngrozea lumea de holteiu
Cînd era și calemgiu,
C-are praxis și condeiu,
Angarale,
Satarale,
Podvezi grele,
Bitirmele,
Cacirmale
Și locmale,
Chilipiruri
Și gheliruri
Rusumeturi și husmeturi,
Istoviri cu marafeturi,
Cine altu era-n stare
Așa a le ticlui,
Și cu-atîta-ndemînare
A le și bașirdisi ?
De aceea
'I zicea cheia
Bogăției
Vistieriei,
Vrednic s-iconomisească
Toate, și s-apandisească.
Ș-orice metahirisește,
'I iese, că e ugurliu,
Și de obște se iubește,
Căci e foarte ciracliu.
Ș-așa mare
A fost, și tare
În tot veacul
Și-n tot fleacul.
Lua cinuri,
Da suspinuri,
Scutind Iude-n Prooroci,
Argați, robi, iproci, iproci
Tar trezi vist, ftori post,
Vel iuzbașa de harem,
Mereu pe urdin a fost,
Ca cînd era un blestem.
Diimărituri,
Oierituri,
Cotărituri,
Cornărituri,
Unu nu scăpa din ele,
Chiopoul, fiu de lele,
Un așa, deci, ipochimen
Cum să nu se plihtisească
Cînd vede-acum pe un nimen
Din canoane să-i vorbească.
D-alde ale
Haimanale
După drumuri,
Plini de fumuri
Că știu toate,
Cînd el poate
E cu cinci coți,
Decît toți,
Mai-nvățat, și cu trei caturi
Învechit în maslahaturi.
Rău, dar, se ponosluește,
Și rău a zis cin' a zis,
Că nimica nu plătește
Cînd odată-i evhnenis.
Nu dați mare
Ascultare,
La zănatici
Și lunatici,
Care zic c-ortografia
Poate goni sărăcia,
Și cer limba să ne-o strice
De la moși de la strămoși.
C-aștia sînt oameni de price,
Și bîrfesc niște gogoși.
Tu cu-oiota
Eu cu iota ;
Tu cu-ciota
Eu cu iota ;
Tu varia,
Eu oxia ;
Tu cu multă pricopseală,
Eu cu bani de cheltuială ;
Spune-mi dacă ești cuminte,
Cine e mai folosit ?
Tu ce scoți nouă cuvinte
Ș-umbli cu cotu cîrpit ?
Tot temeiul,
Nu-i condeiul,
Nici cioplirea,
Fericirea ;
Ci să știi să-ntorci dulapuri,
Să rabzi multe, să-nghiți hapuri,
Să despici și firu-n două
Și să scoți din piatră lapte,
Iar nu să-mi spui basme nouă,
Și că trei și trei fac șapte.
— Măi Drăgane !
Măi cocoane !
Țin-te bine,
Măi creștine,
De dîrbovnic,
Și gromovnic,
De pisanii
Și cazanii,
Că-s izvorul cunoștinții,
Și fii cum ți-au fost părinții.
Iar ei fie
Ce-or vrea. Scrie
Chinezește,
Păsărește.
Tu vezi, stare
Să-ți faci mare
Cîntă pesne
Că-s mai lesne,
Și rămîi cum te-ai aflat
Lăzărilă de-nvățat.