Husarii tâlhari

Sari la navigare Sari la căutare
Husarii tâlhari
de Sándor Petőfi
Traducere de Grigore N. Lazu
Publicată în 451 traduceri libere și imitațiuni de poezii antice și moderne din Orient și Occident, pag. 473-474.
Titlul original: Tolvaj huszár


1.
Nechez de cai se-aude,
Răsunet de fanfari;
Cvartir gătește Jude,
Căci iată, vin husari!

Și iată-i 'n sat că intră,
Pe stradă se opresc;
Voioșî dar și cu grijă
Sătenii îi privesc.

Să-i vadă, nu e vorbă,
Plăcere ei simțeau,
Căci mândri sunt husarii,
Dar mană lungă au!

— Ia seama, auzi tu fată —
Husarii cât or sta,
Din lucrurile noastre
Cumva de n-ar fura!

2.
Cu raza dimineței
Husarii se trezesc,
Căci goarna iî adună —
Încalecă — pornesc.

Stă fata la fereastră
Cu ochi de lacrimi plini,
Și după dânșiî cată
C-un dureros suspin.

— De ce plângi, fiica noastră ?
Mămuca a-ntrebat;
—Vai! inima, mămucă,
Husarul mi-a furat.