Hotarul nestatornic/Partea 2/Capitolul 4
CAP. IV.
„Moș Gheorghe nu tragi din lulea?”
La tante Sophie
La tante Mélanie
Et l’oncle Léon…”
— Ah! Papa! Iar ai greșit! — îl dojeni Olguța zburlindu-i părul cu podul palmei.
Domnul Deleanu, aplecat peste umărul Olguței asupra pupitrului, descifrà cu glas de bariton răgușit, șansoneta adusă de la București odată cu răgușala. Olguța îl acompanià la pian.
— Vezi, papa, tu cânți: si-sol-mi-do, — în loc să cânți: si-la-si-do. Ascultă-mă pe mine.
Incepù din nou, șuerând melodia și bătând tactul cu piciorul. Domnul Deleanu fredona cu buzele închise, dănd din cap.
— Ei, papa, iar!? Ce-are să spue mama?
Domnul Deleanu își luă o figură de școlar prins cu lecția neînvățată.
Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/359 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/360 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/361 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/362 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/363 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/364 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/365 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/366 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/367 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/368 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/369 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/370 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/371 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/372 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/373 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/374 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/375 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/376 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/377 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/378 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/379 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/380 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/381 Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/382 eu parte s’o văd mireasă, măcar de-atâta bucurie să am parte că mult am iubit-o”…
Intre timp, doamna Deleanu intrase în biurou căutând-o pe Olguța. Vorbele testamentului se îmbinau în mintea ei cu dialoguri din alți ani, lămurindu-le.
— Cît, Moș Gheorghe, că-i bun și eftin.
— Ba mătasă, sărut mâna, că-i scumpă și frumoasă.
— Și pentru ce, Moș Gheorghe? Că doar fată de măritat n’ai?
— Sî hie! Știe el moșu!
„Și mi-i iertat mie ca slugă veche a neamului dumneavoastră și ca om bătrân, să ridic ochii la stăpâna me, duduia Olguța, și să zic: „Duduița moșului, să nu-ți hie rușine să primești zăstre dela o slugă, că munca și dragostea îs sfințite chiar de Domnul nostru Dumnezeu…”
Numai doamna Deleanu știà — din întâmplare — că Olguța îmbrăcase într’ascuns rochița de doliu a Monicăi pentru înmormântarea slugei care-și închinase munca anilor din urmă unei albe rochii de mireasă.
***
Noaptea de toamnă erà umedă și amară ca izgonită din fundul unui ocean.
Pe peronul gării, doamna Deleanu, domnul Deleanu și fetițele, strânși în jurul geamandanelor, ședeau tăcuți ca o familie de emigranți.
Trenul intră în stație cu o întârziere de un ceas. Se suiră repede. Pe coridorul neluminat un glas bărbătesc întrebà căscând:
— Ce gară mai e și asta, domnule? Când dracu o să mai ajungem cu-atâta stat pe loc?
Olguța strânse pumnii.
Gornița sună scurt. Trenul porni din anonima gară a vacanțelor spre orașele cu nume atât de cunoscute.