Hora țigănească

Jump to navigation Jump to search
Hora țigănească[1]

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri


Arde-mă și frige-mă,
Pe-un cărbune pune-mă!
De mă-i pune pe-un cărbune,
Ibovnicul nu ți-oi spune.
De mă-i pune-ntr-o frigare,
Ibovnicul vină n-are!
De mă-i bate cu-o vărguță
Peste ochi și peste țâță,
Tot m-oi duce la portiță
Să dau altuia guriță.
De mă-i bate cu gardul,
Tot m-oi iubi cu altul!
Așa-mi cere sufletul,
Așa-mi este umbletul.
Via-n vară înflorește,
Iar în toamnă, cum rodește,
Vine graur de-o ciupește.
Eu de ieri am înflorit;
Sânu-mi încă n-a rodit
Și îl arde-un foc cumplit.

  1. Vestitul poet rus Pușkin a tradus această horă din românește și a introdus-o în poemul său intitulat Țiganii.