Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)

Jump to navigation Jump to search
Hatmanul Baltag (operă bufă)
de Ion Luca Caragiale și Iacob Negruzzi
1884


ACTUL I[modifică]

TABLOUL I[modifică]

(Teatrul reprezentă un peisaj muntos. În stânga, din fund, până pe planul întâi, stânci acoperite cu pădure, toate practicabile. În fund, la stânga, deasupra stâncei celei mai nalte, turnul unui castel cu poartă de fier și punte. De la poartă pornește o potecă peste punte; poteca șerpuiește pintre practicabile până în avant-scenă. Stâncile se lasă în jos, descrescând până în fața scenei. De la picioarele stâncilor, în mijlocul scenei, începe un parc cu poteci. Este timpul despre ziuă. Steaua dimineței licărește încă pe cer. La ridicarea perdelei s-aud cântând cocoși. Ciracii dorm cu cânii de vânat la picioarele stâncilor, cu armele așezate lângă dânșii; după introducerea orchestrei se lasă puntea castelului, poarta se deschide și apar Baltag și Stacan gătiți de vânătoare. Baltag suflă din corn. Se face ziuă.)

SCENA I[modifică]

BALTAG, STACAN și CIRACII
Nr. 1
BALTAG
Sculați! Sculați!
Ciraci, vă deșteptați!
Colo, în zare, iată,
Lumina se arată,
Ne cheamă sus la munte,
în codru-ntunecos,
Mistrețul crunt și cerbul
și ursul fioros.
STACAN
Sculați! Sculați!
Ciraci, vă deșteptați!
Pe armăsari călare
'Aidem la vânătoare,
Cu sulița, cu arcul,
în codrul cel de fag
Sculați! vă cheamă cornul
hatmanului Baltag!
CIRACII
Sculați!
Sculați!
Cu toți vă deșteptați!
Pe armăsari călare,
'Aidem la vânătoare,
Cu sulița, cu arcul,
în codrul cel de fag
Sculați! ne cheamă cornul
hatmanului Baltag!
Ensemble
BALTAG — STACAN — CORUL
În munți la vânătoare,
Ce mândră desfătare!
Cu toți să-ncălecăm,
În codru să plecăm!
STACAN
(Recitativ)
Să plecăm în codru, da!
Dar trebui' mai-nainte
După obiceiul vechi și cuminte
(arătând cătră public)
A ne recomenda.
BALTAG
Eu sunt hatmanul Baltag,
Din strămoși măreți mă trag
Reprerestrăbunul meu
Cu vestit baltagul său,
Sub Ciubăr-Vodă cel Mare
Zdrobea hordele tatare.
Pentru-a sale vitejii,
Domnu-i hărăzi moșii,
Așa mari, așa de-ntinse
Cât cu ochii le cuprinse
De pe vârful istui munte,
Și-l făcu boier de frunte
Asupra boierilor
Pentru vecii vecilor,
Dându-i numele „Baltag".
— Din așa strămoș mă trag!
CORUL și STACAN
Și „Baltag” l-a poreclit:
Din așa viță-a ieșit!
BALTAG
Dându-i numele „Baltag".
— Din așa strămoș mă trag!
STACAN
Eu sunt comisul Stacan,
Nici eu nu sunt bădăran
Reprerestrăbunul meu
Avea și el darul său
Sub Ciubăr-Vodă cel Mare
Golea vajnic la pahare.
Pentru-acest talent vestit,
Vodă comis l-a numit
Peste buți și poloboace
Cu vinațuri busuioace,
Roșii, albe, dulci ca mierea,
Dându-i toată privegherea
Asupra butoaielor
Pentru vecii vecilor,
Și „Stacan” l-a poreclit.
Din așa viță-am ieșit.
CORUL și BALTAG
Și „Stacan" l-a poreclit
Din așa viță-a ieșit!
STACAN
Și „Stacan" l-a poreclit
Din așa viță-am ieșit.
BALTAG
Așa, din vremi bătrâne,
trăiesc fără-ncetare
Baltagii și Stacanii
în chef și vânătoare.
STACAN
Cine-și petrece-n codri
viața lui cu drag?
BALTAG
Tot hatmanul Baltag!
CORUL
Tot hatmanul Baltag!
BALTAG
Și cine este-n pivniți
pe vinuri căpitan?
STACAN
Tot comisul Stacan!
CORUL
Tot comisul Stacan!
BALTAG
Dar și ciraci ca dânșii,
așa buni vânători,
(arată pe ciraci)
Au fost mai rareori!
CORUL
Au fost mai rareori!
STACAN
Dar, nici în vremea veche,
la chefuri n-au mai fost
Ciraci cu-atâta rost!
CORUL
Ciraci cu-atâta rost!
BALTAG
Aurora se ridică și cerul e senin!
STACAN
Noroc la vânătoare!
CORUL
Să meargă toate-n plin!
TOȚI
(repriză)
În munți la vânătoare,
Ce mândră desfătare!
Cu toți să-ncălecăm,
În codru să plecăm!
(Tablou: plecarea la vânătoare; procesie scurtă. Baltag și Stacan pornesc întâi, după dânșii ciracii, ducând cânii, toți suie pe deal pentru a dispărea în stânga. Baltag rămâne la urmă pe vârful unei stânci privind în zare spre dreapta, pe unde are să intre Zulnia. Stacan se întoarce și-l trage afară din scenă. Joc de scenă, în vreme ce orchestra urmează în surdină motivul corului.)


SCENA II[modifică]

SOTIR, apoi CUCOANA ARGHIRIȚA
SOTIR
(apare în dreapta, misterios, pe mișcarea motivului corului)
Poșta rurală: serviciul zilnic... Scrisorile loco se ridică dimineața până-n ziuă. (merge la copac în dreapta, în fund, și ia dintre crengi o scrisoare.) „Prea grațioasei și nobilei domnișoare Zulnia, la castelul străbunilor săi, loco!” (o pune în brâu, de unde scoate o alta.) „Prea strălucitului hatman Baltag, la castelul său, loco.” (miroasă plicul.) Trandafir! (pune plicul în crengi.) Cine a născocit scrisul și scrisorile, desigur n-a putut fi un părinte de familie, ori și dacă a fost, l-a bucurat Dumnezeu numai de băieți. Una dintre primejdiile familiilor este abecedarul! Ce dar funest invenția scrisului, pentru familiile cu domnișoare! Dar destule reflecții filozofice pentru un factor poștal rural; să ne îndeplinim datoria... Poșta rurală, serviciul zilnic: Scrisorile loco se ridică dimineața până în ziuă. (Cucoana Arghirița intră repede prin stânga.) A! Cucoana Arghirița! M-a văzut.
ARGHIRIȚA
(merge la copac și ia scrisoarea pe care a pus-o Sotir)
De mult te pândeam, jupâne Sotirache. Te-am prins în sfârșit.
SOTIR
Zău, cuconiță...
ARGHIRIȚA
Taci! arată scrisoarea!...
SOTIR
Care?
ARGHIRIȚA
Pe cea cătră duduca Zulnia... Sotirache, nu umbla cu mofturi. Dă-mi-o numaidecât!
SOTIR
Dar jur că...
ARGHIRIȚA
Nici o vorbă... dă-o degrabă, îți știu eu, meștere Sotirache, meșteșugurile d-tale de mult.
SOTIR
Cred și eu, din tinerețe.
ARGHIRIȚA
Aud? dă-mi biletul. (Sotir încolțit dă scrisoarea din brâu, Arghirița citește.) „Prea grațioasei și nobilei d-rei Zulnia... loco... Prea grațioasă și nobilă cuconiță! Dacă inima d-tale ar fi așa de simțitoare, pe cât chipul și toată ființa îți sunt de fărmecătoare, un om care te adoră și ar cuteza să ți-o spună și să te întrebe, ar putea el să spere vreodată a fi fericit?” (returnela romanței, Zulnia cântă.)
SOTIR
St... Duduca... (ei s-ascund după copac.)

SCENA III[modifică]

ZULNIA, ARGHIRIȚA, SOTIR
Nr. 2
ZULNIA
(Romanță)
I
Auroră mândră, ah! spune-mi mie
Dacă viteazul ce am zărit
Cunoaște dorul ce mă sfâșie,
Cunoaște oare cât m-a rănit?
De când pe dânsul eu l-am văzut,
Liniștea vieții, ah! am pierdut!
II
Îl văd oriunde, prin flori, prin stele,
Îl văd în cartea ce o deschid,
Îl văd în visul nopților mele
Când spre odihnă ochi-mi închid.
De când pe dânsul eu l-am văzut,
Liniștea vieții, ah! am pierdut!
III
Dacă Ursita încântătoare
Ar vrea vreodată să-l dobândesc,
O fericire alta mai mare
Nu pot pe lume să mai doresc.
Ah! lânga dânsul ar fi un trai
Mai bun, mai dulce decât în rai!
ARGHIRIȚA
(apărând)
Sărmănică, sărmănică!...
ZULNIA
Mătușica?
ARGHIRIȚA
N-am bucurie, te-am pierdut. Acum înțeleg eu fantasiile tale, cura d-tale cu apă neîncepută până-n ziuă.
SOTIR
(iese pe furiș în dreapta, aparte)
O scena intimă de familie, nu-i locul nostru aici. Întâia calitate a unui factor poștal rural este discreția serviciului zilnic: scrisorile loco se ridică dimineața până-n ziuă. (iese.)
ZULNIA
Ei da, mătușică. De vreme ce știi, de vreme ce nu-ți mai pot ascunde nimica, trebuie să-ți spun tot, să te fac să-nțelegi.
ARGHIRIȚA
Ce să-nțeleg! ce vrei să-nțeleg, decât că ești o copilă naivă, o neroadă, o nebună!
ZULNIA
Dacă sentimentul...
ARGHIRIȚA
Taci cu sentimentul. Parcă numai d-ta știi ce-i sentimentul, întreabă-mă pe mine, să-ți spun eu ce-i sentimentul. Nu înțelegi că ai a face cu un bărbat? Știi tu ce sunt bărbații?
ZULNIA
Mătușică...
ARGHIRIȚA
Să-ți spun eu ce sunt bărbații, să-ți spun eu ce-i sentimentul.
Nr. 3
CUCOANA ARGHIRIȚA
(Rondo)
Sentimentul, nepoțică,
Pentru noi e un păcat;
Te pândește la potică,
Ca un hoț, orice bărbat
Te ochește,
Te-amețește,
Te uimește,
Te vrăjește,
Până când deodată, haț!
Ți-a prins inimioara-n laț!
Îl iubești
Și te jertfești...
Însă... pace!
N-ai ce-i face
Bărbatul cel mai de soi
Încă e un marțafoi.
II
Nu m-ai crede când ți-aș spune
Că odată chiar și eu
Am avut visuri nebune
Pentr-un mândru paraleu.
Mă pândise,
M-amețise,
Mă uimise,
Mă vrăjise,
Până când deodată, haț!
Mi-a prins inimioara-n laț!
L-am iubit
Și m-am jertfit;
Însă... pace!
N-ai ce-i face
Bărbatul cel mai de soi
Încă e un marțafoi!
III
Așadar și prin urmare,
Sentimentu-i un păcat;
Fii în veci fără-ndurare
Chiar de-ți place vrun bărbat,
Învârtește-l,
Răsucește-l,
Amețește-l
Și vrăjește-l,
Până când deodată, haț!
Tu să-i prinzi inima-n laț!
Nu-l iubi,
Nu te jertfi,
Fiin'că pace!
N-ai ce-i face
Bărbatul cel mai de soi
încă e un marțafoi!
ZULNIA
Așa o fi fost cu paraleul d-tale, dar cu cavalerul meu nu-i tot așa!
ARGHIRIȚA
Ești o copilă fără minte; toți ca unul!
ZULNIA
El ca toți! Peste putință! Un erou!
ARGHIRIȚA
Ca și paraleul meu!
ZULNIA
Un mare vânător, un Nemrod[i] !
ARGHIRIȚA
Ca și paraleul meu, un nerod!
ZULNIA
Frumos!
ARGHIRIȚA
Ah!
ZULNIA
Mândru!
ARGHIRIȚA
Ah!
ZULNIA
Sentimental!
ARGHIRIȚA
Brutal, senzual, desigur un marțafoi!
ZULNIA
Delicat, duios!... O să mă iubeasca, o să-mi fie credincios, supus.
ARGHIRIȚA
Credincios, supus, niciodată nu spera!
ZULNIA
Sunt sigură...
ARGHIRIȚA
Ai să vezi!...
ZULNIA
Poate paraleul d-tale, dar el...
Nr. 4
(Dueto)
ARGHIRIȚA
Ia dă-mi pace, nu-mi mai spune! Toți ca unul, draga mea...
ZULNIA
Nu-i așa!(bis)
ARGHIRIȚA
Toate fetele-s nebune... Ai să te căiești amar!
ZULNIA
În zadar! (bis) Nu-i ca dânsul altu-n lume!
ARGHIRIȚA
Mofturi! glume!
ZULNIA
Mă iubește!
ARGHIRIȚA
Viclenie!
ZULNIA
Îl iubesc!
ARGHIRIȚA
E nebunie!
ARGHIRIȚA
(Arie)
Domnișoara pătimește
Pentr-un tânăr cavaler,
Îl admiră, îl iubește
Parc-ar fi căzut din cer!
Ha! ha! ha! ha! Va veni însă o vreme,
Nu te teme,
Când părerea-ți vei schimba,
Ha! ha! ha! ha!
ZULNIA
(Arie)
În zadar, orice vei zice!
Îl iubesc cu mare dor,
Sunt răpită, sunt ferice,
Sper un mândru viitor;
Da! da! da! da!
Va veni odată-o vreme,
Nu te teme,
Când părerea-ți vei schimba,
Da! da! da! da!
Ensemble
ZULNIA
În zadar orice vei zice!
Îl iubesc cu mare dor,
Sunt răpită, sunt ferice,
Sper un mândru viitor.
Da! da! da! da!
ARGHIRIȚA
Domnișoara pătimește
Pentr-un tânăr cavaler,
Îl admiră, îl iubește,
Parc-ar fi căzut din cer!
Ha! ha! ha! ha!
etc.
(Sfârșitul tabloului I)


TABLOUL II[modifică]

(Scena reprezentă pivnița hatmanului Baltag: două bolți mari, una în planul întâi, alta în planul II. Fundalul și culisele arată rânduri superpuse de butii mari și mici, toate cu inscripții de vinuri și provenința vinurilor: Cotnar Busuioc, leat 5475[ii] ; Odobești alb, [leat] 5603; Uricani roș, leat 5246; Nicorești profir, leat 5325; Drăgășani cornița-ruginiu, leat 5482. Interiorul pivniței este luminat de un mare policandru spânzurat de arcul bolței din față, policandrul e făcut dintr-un mănunchi de coarne de cerb, pe muchiile buților stau înfipte sfeșnice tot de corn, de arcul bolței din față, stau aninate stemele familiilor Baltag și Stacan. Cea dintâi înfățișează un scut împărțit în patru cartiere, care poartă de-a curmezișul un baltag de argint și deasupra un coif cu vizieră și cu un păunaș mare resfirat, în cele trei culori românești. De mânerul baltagului atârnă o panglică cu deviza: „În noaptea timpurilor”. „Totdeauna-n luptă!” A doua stemă reprezentă un scut împărțit cu o diagonală în două jumătăți, una albă, alta roșie. Scutul poartă în mijloc un borcan și de-o parte și de alta, unul sus și altul jos, două pahare; de partea albă, un pahar roș, de partea roșie, un pahar alb, de toartele borcanului atârnă câte-o panglică cu deviza: „Totdeauna plin, totdeauna gol”. În mijlocul teatrului sub policandru o cadă rotundă, răsturnată cu fundul în sus și de jur împrejur mai multe balerce mici, asemenea. La ridicarea perdelei, slujitorii hatmanului gătesc de masă pe cadă, aprind făcliile și sfeșnicele care se lasă și se ridică cu un lanț pe scripăt și așază balercele de jur împrejurul căzei ca scaune. Intrarea în pivniță este în planul din urmă la stânga pe-o scară, prin deschizătura căreia bate lumina de afară.)

SCENA I[modifică]

Nr. 5
COR DE SLUJITORI
Hai copii curând la treabă,
Cornul sună, ascultați!
Masa s-o gătim degrabă,
Vin flămânzi și însetați!
BUCĂTARUL
Când se-ntoarce de la munte
Vânătorul obosit
Are poftă de mâncare.
CHELARUL
Mai cu samă de chilit[iii] .
CORUL
Hai copii curând la treabă,
Cornul sună, ascultați!
Masa s-o gătim degrabă,
Vin flămânzi și însetați.
1 FECIOR
Sunt toate la locul lor?
2 FECIOR
Toate!
3 FECIOR
Mistrețul e fript?
BUCĂTARUL
Încă două învârtituri și-i gata. Iată azimile vin de la cuptor!
1 FECIOR
Halal să le fie. Dacă n-ar avea vânătorii feciori ca noi...
BUCĂTARUL
Și bucătar ca mine...
1 FECIOR
Nu știu zău, cum le-ar merge.
BUCĂTARUL
Să te întorci ostenit de la munte și să nu găsești o friptură bună de mistreț ș-o șuncă de urs, o ciosvârte de cerb pe varză, și ca să nu fugă de pe tavă, păzită de jur împrejur de 12 cocoși sălbateci...
CHELARUL
Toți cerbii și toți cocoșii tăi n-ar plăti mai mult decât o ciorbă de borș cu știr, dacă n-ar fi chelarul cu vinurile lui.
(Cornul sună.)
1 FECIOR
Ați auzit?
TOȚI
Cornul? Vin!
(Repriză Nr. 5. Slujitorii ies.)

SCENA II[modifică]

BALTAG și STACAN
STACAN
(urmărind pe Baltag, care a intrat întâi cufundat în gânduri)
Să-și bată joc toți vulpoii nevârstnici de mine, să-mi dea cu tifla toți vătuii[iv] agiamii, dacă pricep eu ceva.
BALTAG
Ce vrei să pricepi?
STACAN
Vreau să pricep cum se poate rătăci omul într-o pădure pe care o cutreieră cruciș și curmeziș de mic copil, toată ziulica, unde cunoaște toate cărările, unde toți copacii îi sunt vechi prieteni.
BALTAG
De ce adică nu s-ar putea?
STACAN
Și fără asta, cum se poate pierde un vânător într-o pădure, când aude mereu cornul tovarășilor? De câte ori nu ți-am chiuit? De câte ori nu ți-am sunat? Pe unde nu te-am căutat?
BALTAG
Dar dacă m-aș fi rătăcit într-adins?
STACAN
Cum să te rătăcești într-adins?
BALTAG
Zic așa într-adins, ca să nu te mai miri de ce nu m-ai putut găsi.. (pauză.) Mai poftești să zici ceva!
STACAN
Cum nu?
BALTAG
Ce?
STACAN
Vreau să știu cum se poate un vânător, — și ce vânător! — să umble o zi de vară întreagă fără să ucidă măcar o vrabie?
BALTAG
N-am ucis, fiindcă n-am tras.
STACAN
Cum?
BALTAG
M-am rătăcit de voi, am umblat pe gânduri de colo până colo, până ce m-am pomenit la marginea pădurii, devale, de unde plecasem azi-dimineață și unde m-ați găsit culcat adineaori, când v-ați întors. Am șezut toată ziua trântit la umbră: auzeam goarna, auzeam cornul și chiotele, dar nu v-am dat răspuns, fiindcă nu voiam nici eu să vă stric petrecerea voastră, nici voi să mi-o stricați pe a mea... Eu petreceam destul de bine.
STACAN
Să mă sfâșie toți mistreții din lume, dacă pricep cât negru sub unghie!
BALTAG
Vrei numaidecât să pricepi?
STACAN
Numaidecât.
BALTAG
Ascultă, comise. Nu mai sunt ce m-ai știut pân-acuma. Nu-mi mai place nimica din câte îmi plăceau odinioară, sunt alt om... nu-mi mai plac petrecerile, mi-e silă de tot... de tot!
STACAN
Ei, dar ce-ți place?
BALTAG
(sentimental)
Îmi place să stau singur la umbră, lângă fântâna din vale, să mă gândesc... să mă gândesc... să mă gândesc...
STACAN
Să te gândești, să te gândești... la ce să te gândești?
BALTAG
La ce?
Nr. 6
(Arie)
Prin păduri la vânătoare
Să gonesc sălbatici fiare
Este în zadar.
Nu-i ca-n vremea cea trecută.
A mea liniște pierdută
N-o mai capăt iar.
Să ucid îmi este milă —
Un chip gingaș de copilă
Gândul mi-a vrăjit,
Vin', ah! vino păsărică,
Vin' în colibioara mică
Ce ți-am pregătit!
STACAN
Păsărică, colivioară?
BALTAG
Da!
STACAN
Stigleți?
BALTAG
Tu nu știi!
STACAN
Ce să știu, am înțeles; sti... gleți! Acu pricep eu pentru ce de câteva zile nu-ți mai sunt boii acasă... A! dar bine c-am aflat. Poate să mor și să nu-ți scot stigleții din cap!
BALTAG
Nu te-ncerca!
STACAN
Cum ai zis?
BALTAG
(rar)
Nici nu te-ncerca!
STACAN
Ai să vezi d-ta. Auzi, înamorat! auzi, sentimental! D-ta n-ai trecut pe unde am trecut eu, eu am trecut pe unde treci d-ta, eu am fost amorezat, stimabile domn, de-am umblat călare pe trestie trei nopți de-a rândul prin curte, fără să-mi pot găsi casa. Auzi, amorezat? Stigleți... mofturi. Un Baltag, floarea vânătorilor, aș! ar râde și cerbii!
BALTAG
Poate râde cui îi place.
Nr. 7
STACAN
Cuplete
I
Hatmane, vino-ți în fire,
Văd că rău te-ai încurcat
Cu suspinuri și simțire
De muieri ești fărmecat.
Ele-ți fac mii
De nebunii,
De jucării,
De boscării,
Cochetării
Și istorii,
Și de nu zici la vreme: stai!
Să știi că sigur de dracul dai.
Căci la urmă, în sfârșit,
Poezia cum se curmă?
Ajungi râsul mahalalei,
Ajungi Vlad îmbrobodit.
II
Nu m-ai crede când ți-aș spune
Că și eu în viața mea
Am avut visuri nebune
Pentru-o mândră turturea.
Îmi făcea mii
De nebunii,
De jucării,
De boscării,
Cochetării
Și istorii,
Până mi-am zis: Stacane, stai!
Dacă de dracul nu vrei să dai!
Căci la urmă, în sfârșit,
Poezia cum se curmă?
jungi râsul mahalalei,
Ajungi Vlad îmbrobodit.
BALTAG
Frumos cântec, dar nu se potrivește la toți...
STACAN
Ba la toți, și mai cu samă la cei ce cred ca tine... Ia ascultă, hatmane, suntem prietini vechi, cu una cu două, vezi d-ta că n-am să te las eu să te dai de mal, pentru păsărele!
BALTAG
O să-ți răcești gura degeaba!
STACAN
Am să te fac de râsul ciracilor.
(Returnelă, ciracii intră.)

SCENA III[modifică]

BALTAG — STACAN — CORUL
Nr. 8
Ensemble
(intrare și scena)
Hai cu toți la masă mare,
Haidem să ne veselim,
Dup-atâta vânătoare
Să bem, să benchetuim!
STACAN
Stațil Stați! Stați!
Ciraci flămânzi și însetați!
Stați ș-ascultați
Minune,
Ceea ce vă voi spune.
CIRACII
Minune? Ce minune?
Ce zici?
STACAN
Din voinici
Când unul ar căpia
Și s-ar amoreza,
Și la urma urmelor
S-ar pleca muierilor,
N-ar fi în feliul său
Un mare nătărău?
CIRACII
Ba zău!
Un mare nătărău!
STACAN
Stați, dar stați
Ciraci flămânzi și însetați,
Ca s-ascultați
Cu groază
O veste caraghioază!
CIRACII
O veste caraghioază?
Ce spui!
STACAN
Dumnealui
Amicul nostru drag,
Hatmanul Baltag,
Floarea vânătorilor,
Floarea băutorilor,
Este, pe legea mea!
Amorezat lulea!
CORUL
Ha! ha!
Amorezat lulea!
BALTAG
Ce nebunie!
Și chiar așa să fie
Vouă ce vă pasă?
CORUL
Cum ce ne pasă!
STACAN
Ba prea ne pasă!
BALTAG
Lăsați-l!
Este iar o prostie
De-a lui... haidem la masă!
TOȚI
La masă! la masă! la masă!
(Repriză)
Hai cu toți la masă mare! etc.
( BALTAG, STACAN, CIRACII șed toți la masă pe poloboace, Hatmanul la dreapta, Stacan la stânga, toți râd și fac vuiet, afară de Baltag)
STACAN
(dispus)
Acuma cine știe un cântec frumos, să-l zică, cine știe o poveste bună s-o spuie, cine știe mofturi noi de prin călindare vechi să le scoată răpede la maidan, ca icrele proaspete... Haide Pleașcă, tu te cam pricepi.
PLEAȘCĂ
Am auzit că de câtăva vreme la bencheturi se poartă grozav...
DUȘCĂ
Șervete.
PLEAȘCĂ
Nu!... șervete nu se mai poartă...
BUDUȘCĂ
Dar ce?
PLEAȘCĂ
Calambururi, culmi și alte mici jocuri de salon, pe cât de amuzante, pe atât de instructive... Mă rog, dacă doriți ceva cam așa, eu, Dușcă și Budușcă, vă putem servi, — începe, Dușcă.
DUȘCĂ
Un moș al meu s-a însurat, cu o văduvă, dar ce femeie, ce casnică... îngrijea de casă, de bărbat, culmea îngrijirii. Închipuiți-vă, când pleca bărbatul de-acasă, când se întorcea, și chiar așa peste zi, îi ștergea...
PLEAȘCĂ
Ciobotele?
DUȘCĂ
Nul — îi ștergea... câte-o palmă! (râsete.)
STACAN
Bravo, Dușcă! Bun! Ce stai pe gânduri, hatmane?
BALTAG
Beți înainte voi și spuneți, ascult.
PLEAȘCĂ
Rândul tău, Budușcă!
BUDUȘCĂ
Mă rog, care dintre d-voastră a cunoscut pe Ghimiș Mangafa zaraful?
PLEAȘCĂ
Eu l-am cunoscut, delicată persoană.
BUDUȘCĂ
Delicată? dimpotrivă. Poate că tu ai cunoscut pe altul! Ghimiș avea daraveri multe cu toți bancherii din lume, avea casă mare, slugi vreo douăzeci. Dar mojic, grosolan, brutal, culmea brutalității. În fiecare dimineață bătea... câte-o depeșă. (râsete.)
STACAN
Bravo!
PLEAȘCĂ
Toți câți sunteți aici, ați văzut cai slabi?
TOȚI
Firește!
PLEAȘCĂ
Da! Dar nici unul dintre voi n-a văzut un cal așa de slab cum am văzut eu mai alaltăieri. Era slab... slab, culmea slăbiciunii, nu putea sa tragă... o țigară! (râsete.)
STACAN
Bravo Pleașcă, dă-i nainte, ai viitor, nu râzi, hatmane?... Hatmanul astăzi n-are chef de nimic băieți, d-nealui se gândește, se gândește... se gândește!
DUȘCĂ
La ce se gândește?
STACAN
La stigleți, nu v-am spus adineaori?
PLEAȘCĂ
Dacă-i așa, să-i spun eu o istorie foarte sentimentală. O să-i placă.
BALTAG
Iar un calambur?
PLEAȘCĂ
Zău nu!
BALTAG
Să vedem!
PLEAȘCĂ
Era odată... (bea) era odată un tânăr și nobil cavaler. Acest tânăr și nobil cavaler se amorezase strașnic de-o primadonă, cea mai vestită primadonă din lume, privighetoare... Mă rog, zi-i privighetoare ș-o lasă.
BALTAG
D-ra Patti?
PLEAȘCĂ
Tocmai... o iubea!... (bea) o iubea! (bea) o iub...
STACAN
Bea! destul de trei ori; o iubea, am înțeles, și pe urmă ce făcea?
PLEAȘCĂ
Vezi c-o iubea foarte mult, așa de mult, încât ea, care știa cât o iubește, i-a pretins să-i dăruiască tânărul cavaler niște juvaericale de 7, 8 ori mai scumpe decât leafa lui pe o lună. Ce-a făcut nenorocitul tânăr?
DUȘCĂ
De desperare și-a băut leafa pe-o lună într-o sară!
STACAN
Și diurna!
PLEAȘCĂ
Nu, s-a dus la juvaergiu!
DUȘCĂ
Pe la ce ceas?
PLEAȘCĂ
Asta nu se spune, a intrat la juvaergiu.
DUȘCĂ
Pe unde a intrat?
PLEAȘCĂ
Asta nu-i treaba d-tale, a luat frumușel ce i-a trebuit și s-a dus foarte emoționat, tot într-o fugă, la privighitoarea lui și, punându-i la picioare juvaericalele dorite, n-a putut să zică decât două vorbe italienești: „Ah! Carapati”. (râsete, Baltag se scoală protestând.)
BALTAG
A! Asta e-o infamie.
STACAN
Se-nțelege că e infamie. N-ai auzit cum a luat juvaericalele... (bea.) Ei! m-ați plictisit cu mofturile voastre! Care e culmea calamburului? (tăcere.) Să faci un măgar-ambur. (râsete.) Ei! s-a încheiat cu jocurile de cuvinte. Tăceți toți și puneți mâna pe stacane, că am sa vă cânt.
Nr. 9
Brindisi
STACAN
I
E soarta blăstemată
A celor bieți sărmani
Ce n-au gustat vrodată
Vin vechi de Drăgășani.
II
Dacă din piept amarul
Voiești să-l îndulcești,
Umple-ți degrab' paharul
Cu vin de Odobești!
III
Și jur că pe-astă lume
Treci viața în zadar,
De nu bei vin cu spume
Din deal de la Cotnar!
IV
Trăiască vinul, vinul!
Umpleți paharul meu,
Să uit necazul, chinul,
Să beau, să beau mereu!
PLEAȘCĂ
E cântec nou, nu-mi place, dacă vreți cântec de masă poetic, ascultați: l-am învățat de la un moș al meu!
Nr. 9 bis
PLEAȘCĂ
(Arieta)
Ploschița mea, iubit vas,
Pasere cu dulce glas,
Eu în sus când te ridic
Tu îmi cânți cu glic-lic-lic,
Și mă săruți tot în nas,
Pasăre cu dulce glas,
De nu-mi vine să te las,
Ploschița mea, iubit vas!
Nr. 9
(Repriză)
TOȚI
(Andante)
Și nu-l mai săruta-n nas
Pasere cu dulce glas!...
TOȚI
Bravo!
DUȘCĂ
Unde e moșul tău care te-a învățat?... să trăiască!
PLEAȘCĂ
A murit sărmanul, nu-i mai cântă glic! lic! lic!
STACAN
(se ridică)
Măi ciraci, ia ascultați, să vă întreb un lucru. La chef suntem noi bre, ori la parastas? Cui facem noi de nouă zile aicea? Soacră-mei? 'Ai? (se clatină.) Apoi până când o să îngăduim noi, ca să stea în capul mesei, barba asta mâhnită și plouată de pare că i s-au-necat corăbiile (arată pe Baltag); astăzi toată ziua a stat departe de noi într-adins, și noi l-am căutat ca niște caraghioși, ca să se gândească la... stigleți, toată seara a tăcut mahmur, nici n-a mâncat, nici n-a băut, nici vreun magar-ambur n-a făcut... Ce însemnează asta? Numaidecât trebuie hatmanul să ne cânte un cântec și pe urmă să tragă danțul cu noi!
TOȚI
Da! trebuie! să cânte! (se scoală toți.)
BALTAG
(se scoală liniștit)
Vreți să vă cânt?
TOȚI
Cântă, da, numaidecât.
Nr. 10
(Finale)
BALTAG
Sunt sătul
De bencheturi,
De ziafeturi,
Destul! Destul!
De azi, să știți că părăsesc
Arc și săgeți și vânătoare;
Nu voi să mai rănesc
Nevinovate căprioare;
Mi-e inima rănită tare
Ș-aiurea leac pot să-i găsesc.
Beau dar
Acest pahar
Pentru hătmăneasa mea!
CIRACII
Haha! haha!
Ce-am auzit?
A nebunit!
STACAN
Nu râdeți, nu, n-a nebunit,
Sărmanul! s-a prostit!
Adineaori, sărac de mine,
V-am spus eu bine
Că-i fărmecat,
Amorezat!
CIRACII
(lugubru)
Adevărat
E fărmecat!
BALTAG
Copilă prea iubită
Ce-n suflet m-ai rănit,
Fii tu a mea ursită
Să fiu iar fericit.
STACAN
E fărmecat, sărmanul!
De nu-i mai sunt pe plac
Nici arcul, nici stacanul
E boală fără leac.
BALTAG
Voi, ciraci desfrânați,
Ascultați!
Și tu, bătrân stricat, ascultă!
CIRACII
Ne insultă!
STACAN
Mă insultă!
BALTAG
Să știți, v-o spun tuturor
C-am pus de gând să mă-nsor!
STACAN
Te-ai hotărât? (vorbit.) Ei! fugi că mor!
BALTAG
M-am hotărât, c-așa îmi place mie!
Și rup cu voi orice tovărășie
Așa e, sunt înamorat;
Așa, de voi m-am săturat!
Cu dezmățatii nu-mi mai place
Să am a face!
CORUL
Ești un fărmecat!
STACAN
Ești un renegat!
CORUL
Renegat! (bis)
STACAN
Și ca renegat,
Deși Baltag de viță,
De aici ești alungat.
CORUL
Da, alungat!
BALTAG
Din propria-mi pimniță?
STACAN — CORUL
Din propria-ți pimniță!
BALTAG
Voi deșucheați
Mă alungați,
Mă maltratați! (bis)
Da, voi ieși,
Dar mâne-aci
Stăpân voi fi. (bis)
STACAN — CORUL
Te renegăm,
Te alungăm
Și maltratăm
Te du de-acu,
Nu mai sta, nu!
Mergi! ieși! te du!
(Baltag iese, alungat.)
STACAN
(dominând scena)
Ș-acum, copii, ce-o fi să fie
O strașnică chindie!
(Chindie)
(Stacan, Ciracii se prind la joc. Cortina cade după câteva măsuri ale danțului.)
(Sfârșitul actului I)

ACTUL II[modifică]

TABLOUL III[modifică]

(Teatrul reprezentă terasa unui parc. În planul II colonadă rustică de plante agățătoare, bănci și scaune de grădină, în fund alee și tufișuri. La ridicarea perdelei se aude corul nupțial, apoi începe să treacă prin aleaua din fund procesiunea nunții. Muzica cântând marșul, oamenii de casă cu odoarele, Baltag și Zulnia ca mire și mireasă, Cucoana Arghirița și mosafiri.)

SCENA I[modifică]

Entr'acte și cor nupțial
Nr. 1
BĂRBAȚI
Iată gingașa mireasă
Cu-al ei mire s-a unit
Să le fie casa casă,
Masa masă nesfârșit!
FEMEI
Iată-acum viteazul mire
Cu mireasa-i s-a unit,
Cu noroc și fericire
Fie-i traiul nesfârșit!
Ensemble
BĂRBAȚI
Iată gingașa mireasă, etc.
FEMEI
Iată-acum viteazul mire, etc.
(Procesiunea se pierde în stânga)

SCENA II[modifică]

SOTIR — STACAN
SOTIR
(intră prin dreapta urmărit de Stacan)
Lasă-mă, creștine, nu înțelegi? Iată s-a întors unta: cu câte am eu pe cap, nu mai am vreme să stau cu d-ta de vorbă!
STACAN
(stăruie)
În sfârșit, nu se poate; ești om, ești vătav de curte, trebuie sa ai un vițiu, (îi dă o pungă) o slăbiciune!
SOTIR
(ia punga)
N-am nici o slăbiciune.
STACAN
(foarte mâhnit)
A! om fără inimă, cum să te înduplec... atunci?...
SOTIR
Ce poftești?
STACAN
Poftesc, măcar că nu sunt poftit, să mă lași să intru la nuntă, să dau ochi cu el, cu ginerele, ca să-i spun: ești un ingrat! Pentru o nebunie, la un chef, pentru o glumă, să rupă legăturile din copilărie, nu numai să nu mă poftească, dar încă să dea poruncă slujitorilor să mă gonească, dacă m-oi arăta printre musafiri!
SOTIR
Dacă singur spui că a dat astfel de poruncă, cum o să cutez eu să te las să intri? Vrei să mă nenorocești?... S-ajung să cer slujbă prin ministere[v] ?
STACAN
Nu, nu voi să te nenorocesc, dar știu că d-ta poți să-mi faci un rost: m-ai văzut când am intrat, fă-te că nu știi nimica. Învață-mă unde să-l pândesc ca să dau ochi cu el, să-l rog, să-i cer iertare și un bilet de invitație... nu, el nu se poate însura fără să fiu și eu la nunta lui, eu care l-am crescut de mic, care l-am luat de copil și am făcut din el floarea vânătorilor și a băutorilor.
SOTIR
Dacă s-o putea.
Nr. 2
STACAN
(Arie)
I
E vorba de-a mea viață,
Jupâne, ajutor!
Trebui să-1 văz în față,
Nu mă lăsa, că mor!
SOTIR
Ce să-ți fac, nene? Dacă s-o putea...
STACAN
II
Fă ce-i putea, jupâne,
Eu trebuie să-i vorbesc
Acum, chiar azi, nu mâne,
Că, zău, mă prăpădesc.
SOTIR
Mai stăi, să vedem. Ce zor!
STACAN
III
Afară ca pe-un câne
Din casa lui m-a dat
Nu mă lăsa, jupâne,
Că, zău! sunt desperat!
SOTIR
Dă, stimabile, poate să facem ceva, să cercăm...
STACAN
IV
Îți mulțămesc, jupâne,
Și nu te voi uita,
În sufletu-mi rămâne
Neștearsă fapta ta!
SOTIR
Ei! știi ce? Te văd că ești om de omenie, mie îmi plac oamenii de inimă!
STACAN
Asta-ți face cinste!
SOTIR
Sunt în stare să mă jertfesc pentru ei. (scutură punga.)
STACAN
Bravo, jertfește-te! (aparte.) Dezinteresată persoană!
SOTIR
(se uită-n fund)
Iată rostul e și făcut.
STACAN
Ce spui?
SOTIR
Uite, hatmanul vine-ncoace; dar nu e singur, e cu mireasa, ascunde-te după tufiș și pândește momentul când o rămânea singur: mireasa trebuie să-l părăsească câteva minute, fiindcă o așteaptă fetele s-o gătească pentru masă.
STACAN
Îți mulțămesc, omule. (vra să cânte iar.)
SOTIR
(îl întrerupe)
Nu mai trebuie; iată-i vin, ascunde-te degrabă. (Stacan s-ascunde, Sotir iese la dreapta. Baltag și Zulnia intră.)

SCENA III[modifică]

Nr. 3
Duo
BALTAG — ZULNIA
BALTAG
Ești a mea în sfârșit!
ZULNIA
O! moment fericit!
BALTAG
Speranța-mi strălucită
Acum s-a împlinit
A ta ș-a mea ursită
Cu dulce s-au unit.
ZULNIA
Simțire-ncântătoare,
Frumos și mândru vis!
O! ceas de desfătare,
De ceriuri ești trimis!
BALTAG
Viața mea trecută
De-acum o voi uita!
ZULNIA
În fericiri țesută
Va fi viața ta!
BALTAG
Zulnio prea iubită,
A mea ești în sfârșit!
ZULNIA
O! dulcea mea ursită,
Moment prea fericit!
Ensemble
BALTAG
Speranța-mi strălucită
Acum s-a împlinit:
A ta ș-a mea ursită
Cu dulce s-a unit.
ZULNIA
Simțire-ncântătoare,
Frumos și mândru vis!
O! ceas de desfătare,
De ceriuri ești trimis!
ZULNIA
Nobilul meu cavaler, te las singur câteva momente lungi și grele, pentru că o să le petrec fără tine. (iese.)

SCENA IV[modifică]

BALTAG și STACAN
STACAN
(iese de după tufiș)
Trebuie să mărturisesc că a avut gust berbantul, nostimă de tot: leită ex-turturica mea din tinerețe. (înaintează sfios.) Hatmane Baltag.
BALTAG
‘Ai! Ce e?
STACAN
Nimica, ce să fie?
BALTAG
Comisul Stacan!
STACAN
Da! el este!
BALTAG
Ce poftești?
STACAN
Nu poftesc nimica, ce să poftesc?
BALTAG
(aspru)
Ce cauți, ce vrei, la ce ai venit aicea?
STACAN
Caut, vreau, am venit să... am venit să mă ierți!
BALTAG
Să te iert? Pentru ce să te iert?
STACAN
Pentru gogomănia pe care am făcut-o... Am venit să mă ierți și nu plec de aici până nu mă-i ierta și nu mă vei pofti la masă. Să te cununi tu, fără să mă poftești la masa ta! (înduioșat.) Să se însoare un Baltag, fără să închine un pahar cu comisul Stacan pentru Baltagii viitori, care vin pe drum de sară, asta nu se poate.
BALTAG
Ba prea bine se poate... de iertat, iertat să fii, cu toate că nici asta n-ar trebui... dar de rămas aici, nu putem, d-ta ești om primejdios.
STACAN
Aud, eu om primejdios?
BALTAG
Firește, d-ta la masă când te prepui la un pahar-două, mai mult îți pierzi capul, începi să povestești istorii, să cânți cântece prea-prea și la urmă iei stacanul în brațe și-i tragi la chindii de unul singur... De-alde astea mergeau odinioară, când eram flăcău, în pivniță; dar aici la nuntă, între dame, în lume cumsecade, nu merg de loc.
STACAN
Dar...
BALTAG
Dar de loc... (scurt). Înțelegi prin urmare că în zadar mai stărui.
STACAN
Hatmane, nu fi așa crud, adu-ți aminte că mi-ai scăpat viața...
BALTAG
Ei, și?
STACAN
Trebuie să-mi fii recunoscător.
BALTAG
Mi-e teamă de tine; cine știe ce gogomănie spui ori faci la masă.
STACAN
Făgăduiesc să mă port ca o fată mare.
BALTAG
Nu pot.
STACAN
Hatmane!

SCENA V[modifică]

Nr. 4
Trio
BALTAG — STACAN — ARGHIRIȚA
BALTAG
Nu, nu te pot primi,
Nu mai mă-ncred în tine.
Ești un stricat și n-aș voi
Scandal acum la mine.
STACAN
Îți jur! îți jur!
BALTAG
Nu te mai crez!
STACAN
O! inimă de piatră, cum să te-nduioșez?
ARGHIRIȚA
(care a apărut în fund)
Acest străin cine să fie?
STACAN
(lui Baltag)
A fost o nebunie,
Iertare-ți cer!
BALTAG
În tine nu mai am credință...
ARGHIRIȚA
Cunosc, îmi pare, glasul acestui cavaler
Și talia, și portul... Să fie cu putință?
Este el!
(Coboară iute și se găsește în fața lui Stacan. Amândoi dau un țipet.)
STACAN
Este ea!
ARGHIRIȚA
(cu o reverență)
Domnul meu!
STACAN
Doamna mea!
BALTAG
Cum! ce fel! vă cunoașteți?
ARGHIRIȚA
(mișcată)
O veche cunoștință...
Ensemble
ARGHIRIȚA
(aparte)
Este zău!
Mândru paraleu,
Este Stacan al meu!
Da, zău!
Este Stacan al meu!
STACAN
(aparte)
Este ea,
Juna turturea,
Arghirița mea!
Da, da!
E Arghirița mea.
BALTAG
(aparte)
S-ar putea,
Mătușica mea
De mult îl cunoștea.
Ha! ha!
De mult îl cunoștea!
BALTAG
Așa? vă cunoșteați
Și mie nu-mi spuneați...
ARGHIRIȚA
(mișcată)
I-am fost vecină de moșie.
ARGHIRIȚA
(aparte)
Este, zău! etc.
STACAN
(călduros)
Prieten din copilărie!
Ensemble
(Repriză)
ARGHIRIȚA
(aparte)
Este, zău! etc.
STACAN
(aparte)
Este ea! etc.
BALTAG
(aparte)
S-ar putea! etc.
STACAN
(foarte dispus)
Ce norocită întâmplare!
ARGHIRIȚA
(din ce în ce mai cu căldură)
Prilejul este minunat;
Avem azi nuntă mare;
Domnul meu, ești invitat.
BALTAG
(intervenind și râzând)
Cum? Nu crez, zău! să izbutești
L-am invitat... nu vrea să vie..
STACAN
(în pizma lui Baltag)
Primesc! primesc! primesc!
Doamna mea, și-ți mulțămesc...
ARGHIRIȚA
(urmându-și jocul)
Ce bine e când se-ntâlnesc
Prieteni din copilărie!
Atunci în pieptul lor simțesc
Plăcere adâncă și vie.
Ensemble
ARGHIRIȚA — STACAN
Ce bine e când se-ntâlnesc
Prieteni din copilărie!
Atunci în pieptul lor simțesc
Plăcere adâncă și vie.
BALTAG
Cum se-nțeleg, când se-ntâlnesc
Prieteni din copilărie!
Atunci în pieptul lor simțesc
Plăcere adâncă și vie.
STACAN
(oferind brațul Arghiriței)
Dă-mi voie, doamnă, să-ți ofer...
ARGHIRIȚA
(luându-i brațul cu fericire)
Domnul meu, îmi faci plăcere.
(Amândoi se dispun a pleca spre fund.)
BALTAG
(aparte)
Ce fericită-mperechere!
Ce mândră castelană!
Ce nobil cavaler!
Ensemble
ARGHIRIȚA — STACAN
(ieșind la braț prin fund)
Ce bine e când se-ntâlnesc
Prietini din copilărie etc.
BALTAG
(privindu-i cu zâmbet și urmându-i)
Ce minunat se potrivesc...
Haha! haha! ce istorie!
(Ies toți încet prin fund. Arghirița cu Stacan la braț, Baltag după ei.)

SCENA VI[modifică]

SOTIR singur, apoi PLEAȘCĂ, DUȘCĂ,
BĂDUȘCĂ travestiți în lăutari medievali
SOTIR
(vine încet, uitându-se spre fund)
A avut noroc negustorul meu! Cucoana Arghirița l-a luat sub aripă. Dacă aș fi știut c-o să ajungă așa de departe, nu l-aș fi lăsat să treacă așa ieftin... Totdeauna am fost dezinteresat... fire nenorocită! (uitându-se în fund.) Aha!... Șed la masă; cucoana Arghirița alături cu omul meu... și-i face ochi galeși, îi șoptește la ureche... nu mă-nnebuni! merg lucrurile departe... și jupânul meu bea... bea... încă un pahar?... încă unul... al cincilea... vrednic bărbat! Bravo! (se aud afară câteva acorduri de coarde. Sotir se întoarce la dreapta.) 'Ai? Ce s-aude?
PLEAȘCĂ
(intrând prin stânga)
Pst! Pst! (Sotir pornește spre el.)
DUȘCĂ
(intrând prin dreapta)
Pst! Pst! (Sotir se întoarce spre dânsul.)
BUDUȘCĂ
(intrând prin fund)
Pst! Pst!
SOTIR
(întorcându-se spre Budușcă)
Încă unul... Trei... Avem lăutari... nu mai trebuie.
DUȘCĂ
Da!Bine ai zis: Trei lăutari; dar trebuia să mai adaogi... (toți îl încunjoară pe Sotir.)
PLEAȘCĂ
Trebuia să mai adaogi: (răpede) trei lăutari, cea mai vestită bandă de lăutari — mare, enorm, imens succes al zilei! — care în trecerea lor din Rusia nu vor da aici decât un singur concert la nunta hatmanului Baltag.
SOTIR
(scos din răbdare)
Înțelege, domnule, odată, că nu...
BUDUȘCĂ
Repertoriul cel mai bogat, cel mai variat și cel mai ales, compozițiuni nouă și bucăți de ocazie, cele mai naționale și cele mai străine.
SOTIR
(același joc)
Nu trebuie lăutari! 'Aide, cărați-vă!
PLEAȘCĂ
Trei lăutari inteligenți, care știu cum se intră în casele cumsecade... (bagă toți mânile în brâu.)
SOTIR
A! dacă știți cum se intră într-o casă cumsecade... (Se uită în sus și întinde mâna. Dușcă-i dă peste mână, Budișcă asemenea.)
PLEAȘCĂ
(dându-i brînci într-o parte)
E! apoi fii om de omenie! Nu cumva crezi că venim aici să licităm pentru vreo întreprindere publică[vi] ?
SOTIR
(revenind)
Care va să zică la urmă... Bine! (aparte.) Totdeauna dezinteresat... Ce fire nenorocită!... .
PLEAȘCĂ
Ei, acuma, copii, proba generală.
Nr. 5
(Canțonetă)
PLEAȘCĂ — DUȘCĂ — BUDUȘCĂ
BUDUȘCĂ
I
Un bărbat ce se respectă
E de lupte iubitor
Viața nu este perfectă,
Dacă nu ești vânător.
Însă numai cu vânat
Ce s-ar face un bărbat?
TOȚI
Însă numai cu vânat
Ce s-ar face un bărbat?
DUȘCĂ
II
Un bărbat ce se respectă
Ține mult la un pahar
Viața nu ar fi perfectă,
Fără dulcele nectar!
Însă bând numai la vin
Ce s-ar face-un biet creștin?
TOȚI
Însă bând numai la vin
Ce s-ar face-un biet creștin?
PLEAȘCĂ
III
Un bărbat ce se respectă
Se închină la Amor,
Viața nu ar fi perfectă
Fără-acest divin odor.
Dar, femeia e sub cer
Cel mai splendid !
TOȚI
Dar, femeia e sub cer
Cel mai splendid !
SOTIR
Bravo! Buni i-am găsit!
DUȘCĂ
Ei, ce zici, meștere?
SOTIR
Bun, potrivit cu împrejurarea... stați aici, mă duc să vă anunț... cum trebuie să spun?
PLEAȘCĂ
O bandă de lăutari, cea mai vestită bandă de lăutari, care...
SOTIR
Lasă că știu... care în trecerea lor prin Rusia vor da aici...
DUȘCĂ
Nu...
SOTIR
Care trecând pe aici vor da în Rusia...
BUDUȘCĂ
Nu...
PLEAȘCĂ
Care în trecerea lor din Rusia vor da aici numai un concert, cel mai prima și cel mai ultim concert.
DUȘCĂ
Repertoriul cel mai bogat, cel mai variat și cel mai ales...
BUDUȘCĂ
Compoziții nouă și bucăți de ocazie...
SOTIR
Cele mai indigene și cele mai străine... Mă duc; așteptați; mă întorc numaidecât. (aparte.) I-am găsit buni (iese răpede.)
PLEAȘCĂ
Doar ca lăutari să putem intra! Altfel, după nerozia care am făcut-o...
DUȘCĂ
În propria lui pivniță să-l maltratăm!
BUDUȘCĂ
La dreptul vorbind, vina nu a fost a noastră.
DUȘCĂ
Stricatul cela de Stacan... și asta trebuie să i-o spunem hatmanului.
PLEAȘCĂ
Se înțelege că trebuie să i-o spunem. După ce talentele noastre de cântăreți și împrejurarea că el este acuma fericit ne vor ajuta să ne căpătăm iertarea, pentru că trebuie să ne ierte și să ne ia în curtea lui... E peste putință să-și fi pierdut până-ntr-atât sentimentele cele bune, încât să ne lase pe noi, ciracii lui, pe dinafară din noua combinație. Dacă a avut el norocul să împuște o căprioară așa de grasă încât să-și îndoiască moșiile, care va să zică să-și lase tovarășii nemâncați, pe lăutari!... E peste putință!
DUȘCĂ
E peste putință!...
SOTIR
(venind din fund în stânga)
'Aide veniți, masa e tocmai în toiul ei, după recomandația mea mesenii vă așteaptă cu nerăbdare. (Ies toți pe scară.)

SCENA VII[modifică]

DUO — ARGHIRIȚA — STACAN
și MARE ENSEMBLE FINAL — TOȚI
Nr. 6
(Duo)
(Notă. Toată scena aceasta, până la catastrofă, se face cu brio nervos. Stacan este amețit de la masă și se amețește din ce în ce mai mult cu înaintarea scenei, până ajunge la jocul final.)
ARGHIRIȚA
(intră răpede prin fund și coboară agitată în scenă)
Mă urmărește... iată-l vine...
Mi-e teamă, nu știu ce simțesc...
STACAN
(apărând în fund și coborând spre ea)
Pentru ce, crudo, fugi de mine?
Nu simți că încă pătimesc
De-amor fierbinte
Ca mai nainte?
Nu simți că încă te iubesc?
ARGHIRIȚA
(mișcată)
Taci, lasă-mă, mi-e teamă tare
Să nu ne-auză cineva...
Fugi! Fugi!
STACAN
(se apropie de ea)
Nu fi fără-ndurare!
ARGHIRIȚA
(depărtându-se de el)
Taci! Fugi!
STACAN
Te rog, nu m-alunga...
Nu-ți mai aduci aminte
De dragostea fierbinte
Ce-odată ne-am jurat?
Cum? Ai uitat?
ARGHIRIȚA
Mă-ntreabă de-am uitat...
Ingrat, ingrat!
Dar tu ți-aduci aminte
De-acele jurăminte
De-amor înflăcărat?
Cum? le-ai uitat?
STACAN
Nu, înger adorat,
Nu, n-am uitat!...
Ensemble
ARGHIRIȚA
Da, da, mi-aduc aminte
De dragostea fierbinte
Ce-odată mi-ai purtat!
Nu, n-am uitat!
STACAN
Da, da, mi-aduc aminte
De-acele jurăminte
De-amor înflăcărat.
Nu le-am uitat!
STACAN
(cu chef)
Tot mă iubești? Moment ferice!
Și m-ai iertat
Că te-am pupat?
ARGHIRIȚA
Da...
STACAN
Scumpă Arghiriță,
Dă neichii o guriță!
ARGHIRIȚA
(cu spaimă)
Ce zice?
E tot brutal,
Tot sensual!
STACAN
(aprinzându-se)
Dacă voiești
Să-mi dovedești (bis)
Că mă iubești.
(se răpede la ea)
ARGHIRIȚA
(fugind)
Nu, nu voiesc (bis)
Să-ți dovedesc,
Și te opresc.
Ensemble
STACAN
Dacă voiești, etc.
ARGHIRIȚA
Nu, nu voiesc, etc.
STACAN
(urmărind-o stăruitor)
Degrab' o sărutare,
De asta n-ai scăpare,
Sunt amețit
Și m-am iuțit!
ARGHIRIȚA
(apărându-se)
Nu mă brusca!
Nu m-ofusca!
STACAN (același joc)
Te aperi în zadar!
ARGHIRIȚA
(același joc)
Vrei să mă supăr iar?
(Jocul fiecăruia urmează crescendo.)
STACAN
Nu face mofturi, nu ți-e silă?
Acu doar nu mai ești copilă.
Alt'dată mai mergea,
Dar azi, pe cinstea mea!
Și pentru mine
Și pentru tine
Vremea de nazuri a trecut.
Hai! lasă-mă să te sărut!
(Se răpede, Arghirița fuge de el, el îi taie calea.)
Scump-Arghiriță,
Dă-mi o guriță,
Un sărutat învăpăiat,
Dacă voiești
Să-mi dovedești (bis).
Că mă iubești!
ARGHIRIȚA
Fugi de la mine
Că n-ai rușine,
Ești om brutal
Și sensual
Și nu voiesc (bis)
Să-ți dovedesc
Că te iubesc!
STACAN
(se răpede și o încolțește de aproape)
ARGHIRIȚA
(desperată)
Țip, dacă nu șezi bineșor!
STACAN
(o apucă și o sărută cu putere)
Un sărutat ș-apoi să mor!
(Arghirița dă un țipet și șovăie.)
Mare ensemble final — TOȚI
TOȚI
(venind prin fund)
Ce gălăgie
Oare să fie?
Cine-a țipat,
Ce s-a-ntâmplat?
BALTAG și ZULNIA
(coborând să susțină pe Arghirița)
Mătușica? ce mișcată!
TOȚI
Ce e?
ARGHIRIȚA
Sunt ofuscată!
BALTAG și ZULNIA
E of...
TOȚI
Uscată!
Ensemble
ARGHIRIȚA
Sunt ofuscată,
Sunt ofensată,
Acest berbant
Puțin galant,
Cum e montat
M-a atacat!
STACAN
Crudo! ingrato!
N-am ofuscat-o,
Nu sunt berbant,
Sunt prea galant.
Un sărutat
Nu-i vrun păcat!
BALTAG — ZULNIA
E ofuscată,
E ofensată,
Acest berbant
Puțin galant,
Cum e aprins,
S-a prea întins!
PLEAȘCĂ — DUȘCĂ – BUDUȘCĂ - SOTIR și CORUL
E ofuscată,
E ofensată,
Acest berbant
Puțin galant
E amețit
Și s-a iuțit!
BALTAG
(lui Stacan)
Când ți-o spuneam, știam eu bine
Că îndreptare nu-i pentru tine!
CORUL
Ce rușine!
STACAN
(lui Baltag)
Dă-mi ascultare!
CORUL
Ce cutezare!
Ce scandal
Colosal!
PLEAȘCĂ — DUȘCĂ — BUDUȘCĂ — SOTIR
Ce scandal
Colosal!
CORUL — PLEAȘCĂ — DUȘCĂ — BUDUȘCĂ
Scandal! Scandal!
E trivial,
E bădăran
Jupân Stacan!
Bătrân stricat
Și deșucheat,
Trebui' pe dat'
Afară dat!
ARGHIRIȚA
A, om, brutal
Și sensual,
Ai abuzat,
M-ai ofuscat,
Focul aprins
Acum l-ai stins,
Dorul trecut
Tot l-ai pierdut!
STACAN
Nu trivial,
Sentimental
Am fost ș-oi fi
Cât voi trăi.
Un foc trecut
S-aprind am vrut,
Un sărutat
Nu-i vrun păcat!
CORUL
Ce scandal
Colosal!
PLEAȘCĂ — DUȘCĂ — BUDUȘCĂ — SOTIR
Am fost împins de sentiment...
TOȚI
Impertinent!
STACAN
Stați, mă explic numaidecât!
TOȚI
Destul atât!
Ensemble
TOȚI
(amenințând pe Stacan)
Scandal, scandal, etc.
ARGHIRIȚA
A! om brutal, etc.
STACAN
(retragându-se rușinat)
Nu trivial, etc.
(Arghirița leșină în brațele lui Baltag și a Zulniei, femeile caută s-o dezmeticească. Stacan se retrage rușinat.)
(Perdeaua cade. — Sfârșitul actului II)

ACTUL III[modifică]

TABLOUL IV[modifică]

(Teatrul reprezintă o încăpere stil medieval cu motivele decorative eraldice ale neamului Baltag. În fund și de amândouă laturile, uși. La ridicarea perdelei, orchestra dă returnela corului copiilor. Stacan iese din stânga: anteriu, ochelari mari albaștri, barba prepusă, un condei mare de pană la ureche, călămări la brâu, tichie neagră pe vârful capului, un clopoțel într-o mână și o nuia înfr-alta. Iese din stânga, merge în fund, trage clopoțelul, șase copii ai lui Baltag intră din fund în dezordine. Stacan scoate din brâu un petec de hârtie și strigă catalogul; cu strigarea catalogului, copiii se așază în ordine.)

SCENA I[modifică]

STACAN — COPIII
STACAN
Anibal Baltag!
ANIBAL
Prezent!
STACAN
Amilcar Baltag!
AMILCAR
Prezent!
STACAN
Scipion Baltag!
SCIPION
Prezent! (Scipion e foarte oacheș.)
STACAN
(apucă pe Scipion de nas și-i arată mutra cătră public)
Bine a zis cine a zis Scipion Africanul, nu-i balan de loc junele. Mergi la loc, Africanule! Traian, Brutus, Catilina.
CEI 3 COPII
Prezent! (cel din urmă copil intră prin fund ștergându-se cu mâneca[vii] la nas .)
STACAN
Mucius, Mucea Baltag!
MUCIUS
Prezent!
STACAN
(mângâindu-l)
Ăsta-i Mucea, favoritul meu. Muceo! dacă tu ajungi vreodată Scevola, păzește-te să nu-ți frigi mânile.
MUCIUS
(curios)
Pentru ce?
STACAN
Pentru că pe urmă nu ai cu ce să te ștergi la nas.
MUCIUS
Apoi eu nu mă șterg la nas cu mâna.
STACAN
(îngânându-l)
Dar cu ce te ștergi? Cu piciorul?
MUCIUS
Nu, cu mâneca.
STACAN
Bravo, curat băiat! Sunteți toți?
TOȚI
Da! Da!
STACAN
(jucând nuiaua)
În clasă!
(Copiii năvălesc la dreapta și ies încet.)
Încet! frumos!

SCENA II[modifică]

STACAN
(singur)
„Fac prinsoare pe-o sticlă de Cotnar că nu mă cunoașteți. Desigur vă câștig. Ieri am făcut cu mine însumi prinsoare, pe două sticle, una de Odobești roș și alta de Drăgășani alb, că nu o să mă cunosc, și am pierdut, a trebuit să-mi plătesc prinsoarea... Nu mai mă cunosc. Acestea sunt urmările slăbiciunii. Iată unde m-a adus Cucoana Arghirița! își mărită nepoțica, îmi răpește pe Baltag, mă face de rușine în sara nunții, pentru că, fiind cam amețit, m-am prea iuțit, ș-apoi tocmai într-un târziu, peste atâta vreme, — în care pribegesc prin lume, singur și nenorocit, îmi scrie: „Stăcănel puică, dacă matale pătimești precum eu încă patimesc, vino, vino Stăcănaș!” Eu răspund numaidecât: „Ex-turturica mea! Mai întâi nu lipsesc și celelalte, apoi resping diminutivele mătăluțe. Din Stacan întreg, să mă faci Stăcănel și Stăcănaș. Asta va să zică că mă înșeli la cântar. Măsoară drept — ș-apoi să vorbim...” Mijlocește apoi o aprinsă corespondență și în sfârșit o deplină înțelegere, de asta dată fără ofuscare, însă, pentru că Cucoana Arghirița are principii, nu vrea încă să ne declarăm, mă ascunde de cunoștința tuturor. Trăiesc aci de atâta vreme, sub barba hatmanului, și e atât de amețit, atât de aiurit de necazurile căsniciei, încât un moment nu-i vine măcar o bănuială. Astfel pentru ochii lumii, pentru hatârul Cucoanei Arghirița și mai ales pentru-o cartă de liber parcurs, dus și-ntors în pivnița hatmanului Baltag, ajung dascăl de copii... Eu dascăl de copii!...
Nr. 1
STACAN
(Cuplete)
I
Iat-acum la bătrânețe,
Am ajuns învățător,
La copii să dau povețe
Stacan — moralizator!
II
Dac-ar fi învățătură
Care în pivniță s-ar da,
Calea-va... dar secătură
Buche-az-ba; buche-az-ba!
III
Nu-mi vine la socoteală
Cu copii mult să muncesc,
Deci dar pentru rânduială
Câteodată îi croiesc!
În noua mea poziție socială o întrebare mi se impunea, o întrebare arzătoare: mă rog, d-ta ca pedagog, ce metodă profesezi, metoda rațională, sau metoda intuitivă? S-a vorbit multe și mărunte în cercurile competente, asupra acestor două metode, s-a argumentat prost și contra[viii] ; eu, după o îndelungată și matură esperiență, nu pot să profesez altă metodă, decât metoda intuitivă națională. (Tremură nuiaua.)
IV
Căci azi a ieșit la modă
Sistemul intuitiv,
După ultima metodă,
Instructiv, recreativ,
V
A căzut azi pedantismul
Cu sistemul cel nerod
Vivat intuitivismul
După ultimul metod!
(El vrea să plece; ceartă între Baltag și Zulnia — Arghirița intră agitată.)

SCENA III[modifică]

ARGHIRIȚA — STACAN, apoi SOTIR
ARGHIRIȚA
Ai auzit?
STACAN
Ce mai este?
ARGHIHIȚA
Iar!...
STACAN
Sfadă!...
ARGHIRIȚA
Sfadă la toartă! ce trai, ce trai!
STACAN
Și pentru ce?
ARGHIRIȚA
Hatmanul e furios, cere cheile de la pivniță, Zulnia nu vrea să i le dea, el o amenință, ea-i aruncă tava cu dulceață și cafea în cap, țipă, leșină, scandal. — Ce trai, ce trai!
STACAN
Care vrea să zică hatmanul tot se mai ține de jurământul pe care l-a făcut cucoanei, să nu mai bea și să nu mai vâneze?
ARGHIRIȚA
Vezi bine!
STACAN
E! apoi este stricat de tot sărmanul, își merită soarta nenorocitul!
ARGHIRIȚA
Taci, vine cineva!
SOTIR
(intră misterios)
Cucoană Arghiriță, hatmanul mi-a dat scrisoarea asta s-o pun la poștă: „D-sale Arhon Comisul Stacan, prost-restant”.
ARGHIRIȚA
Ad-o! și du-te. (Sotir iese.)
STACAN (aparte)
O scrisoare de la el cătră mine! Ce să fie?
ARGHIRIȚA
Știi că de când s-au încurcat ițele căsniciei Baltag, de când am văzut că intră hatmanul d-tale în ape rele, ne-am hotărât, eu și cu nepoata mea, să-i oprim orice corespondență, înainte de a le duce la poștă. Sotirache le supune controlului meu... E un fel de măsură de siguranță, pe care o să ți-o aplic și d-tale, ștrengarule!
STACAN
Zău, și mie? (aparte.) Nu crez. (tare.) Ia mai bine să vedem ce-mi scrie... „Mă-nchin ție cu frățească dragoste, iubite comise! Mai întâi nu lipsesc a cerceta despre scumpa ta sănătate, dacă te afli bine și mulțumit, că eu, de la mila Ziditorului, mă aflu rău de tot. Așa sunt de apelipsit[ix] , încât, deși te știu, cu bun drept, foc și pară asupră-mi, îmi iau inima în dinți și-ți scriu această carte, mai întâi ca să-mi cer iertare că nu ți-am ascultat sfaturile și te-am supărat, ș-apoi ca să te rog de ceva. Stacane, necazurile căsniciei mi-au zbârlit toți nervii, și în curând are să mă chelească, dacă nu mă voi hotărî a-ntrebuința vreo doctorie. Istericalele nevestei, țipetele copiilor, cicăliturile viespei bătrâne... (tușește.)
ARGHIRIȚA
Cine este viespea bătrână?
STACAN
Știu eu, pesemne Sotir!
ARGHIRIȚA
A da, Sotir, bine zici. Sărmanul Sotirache... Citește mai departe!
STACAN
„Și cicăliturile viespei bătrâne... și mai presus de toate un jurământ nenorocit pe care l-am făcut într-un moment de slăbiciune, că adică să nu mai beau și să nu mai vânez, m-au adus într-o stare, ce nu mai poate fi de suferit. Sunt apelepsit, peste orice închipuire. Și m-am hotărât deci să-mi fac sama singur, după ce voi mai petrece o dată în pivnița mea, îmi calc jurământul și plec pe ceea lume, unde sunt cu totul oprite plăcerile și fericirile căsniciei, și fie ce-o fi! Așadar, în astfel de grav minut, te rog, dacă mai trăiești, vino mâne sară în pivniță să mai petrecem o dată împreună, să ne iertăm și să ne despărțim ca viteji, sau dacă ai murit, încalte răspunde-mi pe dată ca să știu, să nu te mai aștept... Al tău ca în tinerețe, Baltag.” E desperat rău!...
ARGHIRIȚA
Bine, toate le-nțeleg, dar ce are cu Sotirache, cu bietul Sotirache?
STACAN
Așa e-n lume, simpatie și antipatie... Unde le mai poți explica pe toate!... E desperat rău de tot... A venit momentul să-mi jertfesc barba și să ma retrag din profesorat... regret că părăsesc această nobilă și sfântă misiune, acest sublim apostolat, tocmai în ajun de-a căpăta și eu gradație, dar nu mai e chip cu caracterul lui violent, atâta vreme năbușit, după ce a fost opărit cu cafea fierbinte, omul acesta poate face explozie, să ne grăbim a-nlătura o nenorocire!
ARGHIRIȚA
Șt... taci!
BALTAG
(de-afară)
Unde e Sotirache, unde e dascălul, unde e oricine o fi, să-i rup urechile, să-i rup urechile!
STACAN
A-nceput explozia, să ne dăm la o parte până e vreme. (ies toți.)

SCENA IV[modifică]

BALTAG (singur)
(intră în halat, cu scufie și cu papuci, agitat)
E de neiertat, e de nesuferit, ori chelesc prin instinct, ori îmi smulg părul prin intenție, astăzi, astăzi trebuie să sfârșesc, m-am hotărât! (se primblă.)
Nr.2
(cor de copii)
TOȚI
Be-a-ba, be-e-be, ba, be, bi, bo, bu! (bis)
UNII
(râzând)
Haha!haha!
ALȚII
(plângând)
Hihi! hihi!
UNUL
Aleu! m-a tras
De păr, de nas!
ALTUL
Nu, nu te las!
UNUL
E cartea mea!
ALTUL
Ba nu-i a ta!
UNUL
Spun lui papa!
UNII
(râzând)
Haha! haha!
ALȚII
(plângând)
Hihi! hihi!
DASCĂLUL
Ce nebunii!
Dracii de copii!
COPIII
Haha! haha! hihi! hi!
DASCĂLUL
(vorbit)
Tăcere!
COPIII
Be-a-ba, be-e-be, ba, be, bi, bo, bu! (bis)
BALTAG
A! acuma înțeleg, în sfârșit, pe nenorocitul conte Ugolin[x] . Am ajuns să deschiz la mine acasă Kindergarten[xi] , stabiliment de școală froebeliană. Eu, floarea vânătorilor, floarea băutorilor!... Stacane!... Unde ești, să mă vezi și să fii răzbunat! Iată în ce hal, în ce halat am ajuns! Halatul ăsta mă strânge de gât; scufia asta mă strivește.
Mă duc să-mi schimb îmbrăcămintea asta, care mă degradează, care mă înădușă, mă duc să-mi pun vestmântul de viteaz, să mă cobor în pivniță, și acolo! (s-aude corul de copii.) Iar!...
Repriză Nr. 2
(Copiii ies răpede din stânga în fuga mare și dă [sic] peste baltag)
BALTAG
S-a sfârșit! E peste putință să mai merg înainte... O! jurământul meu!... Numai de mi-ar răspunde Stacan. (iese răpede prin fund.) Uf, mă duc să-mi schimb halatul!

SCENA V[modifică]

ARGHIRIȚA (intră prin stânga), STACAN (asemenea), ZULNIA (prin fund)
ARGHIRIȚA
S-a dus?
STACAN
S-a dus.
ARGHIRIȚA
Omul ăsta e în adevăr desperat.
STACAN
Ei, pare că n-ar avea de ce?
ARGHIRIȚA
Mi-e frică să nu se întâmple ceva rău!
STACAN
N-ai teamă, cheamă pe Sotir, strânge toți oamenii din curte, pe Pleașcă, Dușcă, Budușcă, fără zgomot. Astă-sară trebuie să-i lămurim situația. Nu spune nimica Zulniei, arată-i numai că e vorba de o mare primejdie pentru Baltag, să ne urmeze și să tacă. Mă însărcinez eu să le pun la cale toate, ca să încheiem comedia asta într-un chip așa, încât să mulțămim pe toată lumea... St...
ZULNIA
(de-afară)
Unde e Sotirache? Unde e Dascălul, unde e oricine o fi? să-i rup urechile!
STACAN
Ce, noi avem urechi de beilic?
ZULNIA
(intră, la cantonadă)
Na, na, na, na, învață-te să-mi stai altă dată în drum, când sunt necăjită. (Sotir fuge.) A! m-am mai răcorit.
ARGHIRIȚA
Zulnio!
ZULNIA
A! d-ta ești, mătușică, nu te vedeam. A! mi-am uitat cheile. (vrea să plece.)
ARGHIRIȚA
Zulnio, stăi!
ZULNIA
Pentru ce?
ARGHIRIȚA
Momentele sunt grave, Zulnio!
STACAN
(o-nlătură)
Ei! nu așa soro!
ZULNIA
Cum dascăle, soro?
STAGAN
Adică, voiam să zic... Cucoană Arghiriță... Este vorba de-o... de-o surpriză.
ZULNIA
Ce surpriză?
STACAN și ARGHIRIȚA
E vorba de...
Nr. 3
Quator
BALTAG — ZULNIA — ARGHIRIȚA — STACAN
ZULNIA — ARGHIRIȚA — STACAN
Halatul și-a schimbat!
BALTAG
Halatul mi-am schimbat!
ZULNIA
Ce oare s-a-ntâmplat?
BALTAG
Nu mai sunt în halat!
ARGHIRIȚA
Ce văz?
ZULNIA
Ce să cred, nu știu, zău!
Ce ți-a venit în gând a-ți pune
Costumul ăsta de muzeu?
Unde te duci? ia spune!
BALTAG
Mă duc, mă duc...
TOȚI
Secret! Mister!
Acest costum de cavaler!
ZULNIA
Ce e?
BALTAG
Nu spun.
TOȚI
Secret! Mister!
BALTAG
(aparte)
Am cheile de la pivniță
Și alt nimica nu mai cer.
M-am furișat în odăiță
Și le-am luat...
TOȚI
Secret! Mister!
Spune!
BALTAG
Nu spun.
ZULNIA
Spune!
BALTAG
Nu spun!
ZULNIA
Ești nebun,
Ăi fi vrând
Ceartă iar! Spune curând.
BALTAG
Ei da!de vreți a ști secretul,
M-am dichisit, mi-am dat perdaf,
Căci voi să merg la fotograf,
Să-mi scot și eu portretul!
Ensemble
BALTAG
M-am dichisit, mi-am dat perdaf,
Căci voi să merg la fotograf!
ZULNIA — ARGHIRIȚA — STACAN
S-a dichisit, și-a dat perdaf,
Și merge drept la fotograf.
BALTAG
În halat și în papuci,
La fotograf să te duci
Interzis e absolut,
Ș-astfel dar cum ați văzut.
Ensemble
TOȚI
În halat și în papuci,
La fotograf să te duci
Interzis e absolut,
Ș-astfel dar cum ați văzut.
BALTAG
Halatul mi-am schimbat!
TOȚI
Halatul și-a schimbat!
BALTAG
Nu mai sunt în halat!
TOȚI
Nu mai e în halat!
Ensemble
BALTAG
M-am dichisit, mi-am dat perdaf,
Adio, merg la fotograf!
ZULNIA — ARGHIRIȚA — STACAN
Te-ai dichisit, ți-ai dat perdaf,
Te du de-acu la fotograf!

TABLOUL V[modifică]

(Același decor ca la Tabloul II, numai interiorul pivniței are înfățișarea foarte părăsită)
Nr. 4
Ensemble
ZULNIA—ARGHIRIȚA— STACAN — PLEAȘCĂ— DUȘCĂ —
BUDUȘCĂ — SOTIR — CORUL
TOȚI
(misterios)
Aci, aci v-apropiați
Cu pas ușor, discret,
Tot pe șoptite-naintați,
Încet, încet, încet!
ARGHIRIȚA
V-ascundeți toți și așteptați,
Să nu cârcniți! să nu mișcați!
STACAN
Veniți degrabă-ncoace
Pe după poloboace.
TOȚI
'Aidem degrabă-ncoace
Pe după poloboace.
Pst! pst! pst! pst!
ARGHIRIȚA — ZULNIA — STACAN
Și nu uitați
Că intrigați.
TOȚI
Să nu uităm
Că intrigăm!
TOȚI
(foarte misterios)
Tot pe tăcute-ncetișor
Cu pas domol călcați
Mai ușurel, mai bineșor,
Cu toți v-apropiați!
STACAN
V-ascundeți toți pe după buți
Și stați ca niște muți.
ARGHIRIȚA
Veniți degrabă-ncoace
Pe după poloboace!
TOȚI
'Aidem degrabă-ncoace
Pe după poloboace!
Pst! pst! pst! pst!
ARGHIRIȚA — ZULNIA — STACAN
Și nu uitați
Că intrigați!
TOȚI
Să nu uităm
Că intrigăm!
TOȚI
(foarte misterios)
Repriză
Aci, aci v-apropiați
Cu pas ușor, discret,
Tot pe șoptite-naintați
Încet, încet, încet!
(Se ascund toți, Baltag intră.)
Nr. 5
Mare scenă și arie — BALTAG
— Duo — BALTAG — STACAN
Mare ensemble final — TOȚI
BALTAG
O! ce plăcere mare
În propria-mi pivniță
din nou să mă găsesc!
Capu-mi se luminează,
ochii-mi se limpezesc...
Necazurile-amare
A căsniciei viețe
din mintea mea dispar...
O! dulce tinerețe!
O! zile-ncîntătoare
De veselii, petreceri,
beție, vânătoare,
În voi mă simțesc iar!...
Iată colo zăresc
Un poloboc,
prietin în ceasuri de amar,
Cu zamă de Cotnar.
(întoarce caneaua)
Dar ce? Unde e vinul? Nici ici? Nici sus? Nici jos?
Cine-a trecut pe-aicea, ce duh răutăcios?...
A! iată-n samă bag
Și steama cea trufașă a neamului Baltag!
Arie
Te salut steamă vestită! Moși viteji, eu vă salut!
Inima v-a fost mîhnită
De urmașul cel pierdut!
Dar de vechea vitejie
Se aprinde al meu piept,
Din a mea netrebnicie
Astăzi iarăși mă deștept!
(ia baltagul)
Te salut, baltag viteze,
Ce-ai dat moartea în păgâni.
Astăzi vârfu-ți se-ndrepteze
Înspre propriii-mi plămâni!
În clipele acestea,
pieriți din gândul meu
Orice-mi aduce-aminte
de visul meu cel rău!
Pieriți, năluci urâte,
aice în pivniță
Halat, gospodărie,
cucoană Arghiriță!
Străbuni viteji, voi astăzi curaj îmi însuflați!
Ciraci, ce la petreceri
cu drag mă-ncunjurați...
La tine-mi zboară gândul,
Stacan ! O! de-aș vedea
Figura ta voioasă
în clip-aceasta grea...
Sau macar umbra-ți,
dacă tu azi n-ai mai trăi,
M-ar sprjini, Stacane... A!...
(voiește să s-arunce în baltag)
STACAN
(apărând învălit într-o haină albă)
Iată sunt aici!
(Baltag se retrage înspăimântat.)
Sunt umbra străvezie
A marelui bărbat,
Pe care, fiind vie,
De moarte ai scăpat.
Și-n loc pentru aceasta
Să-mi fii mulțămitor,
În ziua cea nefastă,
Când ți-ai luat nevastă,
Afară mi-ai dat zor.
Atunci murii degrabă,
De scârbă și necaz,
Și neavând vreo treabă,
Ca umbră m-arăt az.
Dar vai! e trist, e jalnic,
Eu nu mai beau de loc.
BALTAG
Cum?
STACAN
Și în ceriul falnic
Și-n iadul cel de foc,
Petrecerea-i pocită,
Nu ai de loc Cotnar
Jos, smoală clocotită,
Sus, sarbădul nectar.
BALTAG
Nu-i bine-n ceea lume?
STACAN
E prost, de tot e prost
Nici vin, nici râs, nici glume,
Nu are nici un rost.
E mult mai mare hazu!
Să stai în lumea ta.
BALTAG
Dar viața cu necazul...
STACAN
O poți împreuna
Cu cheful cel mai vajnic,
Petreceri și vânat...
BALTAG
Dar jurământu-mi strașnic,
Cu care m-am legat ?
STACAN
Etern nimic nu ține,
Ia-ți vorba înapoi
Fii soț cum se cuvine
Și vânător de soi!
BALTAG
O! umbră străvezie,
Din nou curaj mi-ai dat!
STACAN
Și tu odată mie
Viața mi-ai scăpat.
BALTAG
Îți am recunoștință,
Cât sunt de fericit!
STACAN
Să-ți fie cu priință,
Acuma suntem chit.
Ensemble
BALTAG
Pe-al vieții drum
Mă-ntorc acum.
Sunt fericit,
Întinerit!
STACAN
Pe-al vieții drum
Se-ntoarce-acum,
E fericit,
Și suntem chit!
STACAN
Veniți degrabă-ncoace
De după poloboace.
TOȚI
(venind răpede din fund)
Pst! Pst!
Venim degrabă-ncoace
De după poloboace!
ZULNIA
Bărbatul meu iubit!
BALTAG
Iubita mea soție!
STACAN
Leșinul e oprit.
ABGHIRIȚA
(vorbit)
Are cine s-o ție.
TOȚI
(Ensemble)
Ce fericire! Ce noroc!
Suntem cu toții la un loc,
Ce minunată ocaziune
De-o generală împăcăciune.
Și fiindcă suntem veseli toți,
Stacan, mătușe și nepoți,
De-ocaziune profităm
Și slante-pede ne-mpăcăm!
BALTAG
E un vis! Zulnia! copiii mei! Arghirița! umbra străvezie!... Nu ești mort.
STACAN
În toată viața mea n-am fost mort.
BALTAG
Ce-nsemnează ?
ARGHIRIȚA
Însemnează că dascălul nostru...
BALTAG
Care dascăl ?
STACAN
(își rupe barba)
Cum, care dascăl? Eu dascălul Sugatius-Venator[xii] , a d-tale slugă, pe care l-ai necunoscut atâta vreme. (Trece la Arghirița.)
ZULNIA
Și voiai, răutăciosule, să mă lași văduvă?
BALTAG
Fugi de-acolo, era o glumă.
ZULNIA
(râzând)
Dacă-i așa, dă-mi înapoi cheile de la pivniță.
BALTAG
Asta nu se mai poate, de azi încolo, le păstrez numai eu... adică nu eu... Comise Stacan, ține-ți cheile: vrei să fii ca și mai nainte, pe vinuri căpitan ?
STACAN
Cu bucurie. (solemn Arghiriței.) Cucoană Arghiriță, a venit în sfârșit ceasul, să ne legalizăm și noi slăbiciunile.
ARGHIRIȚA
Arhon Comise, eu nu sunt de capul meu, cere-mi mâna de la nepotul meu!
STACAN
Hatmane, îți cer mâna. (arată pe Arghirița... încet lui Baltag.) Viespii bătrâne!
BALTAG
St... dacă mătușica vrea... cu plăcere.
ARGHIRIȚA
(rușinoasă)
Eu nu am altă voință, decât voința familiei!
BALTAG
Zulnio, dă-i binecuvântarea ta mătușichii.
Ensemble
Repriză
Ce fericire! Ce noroc! etc.
STACAN
Dați stacanele! (se aduc, toți bea.)
E soarta blăstemată
A celor bieți sărmani,
Ce n-au gustat vrodată
Vin vechi de Drăgășani.
Trăiască vinul, vinul,
Umpleți stacanul meu,
Să uit necazul, chinul,
Să beau, să beau mereu.
TOȚI
(bând)
Trăiască vinul, vinul, etc.
Să bem! Să bem!
(Cortina cade. — Sfârșitul piesei)