Gondoliera

Se zbate robita lagună și geme
În umbră de ziduri uitate de vreme
Pe luciu de ape, odihnă de noapte,
Din plesnet de valuri de picură șoapte...

Pe ritmul de vâslă un foșnet de unde:
O gondolă-n purpur-apare, s-ascunde...
„E Dandolo, Dandolo!” strigă laguna,
Năluca se stânge, s-arată sus luna.