Furtuna (Iosif)

(Redirecționat de la Furtuna (Ştefan Octavian Iosif))
Jump to navigation Jump to search

Furtuna
de Ștefan Octavian Iosif


A revenit albastrul mai !
Flori în grădină, flori pe plai
    Și flori la pălărie!
Stau ca pe spini, stau ca pe foc !
E timpul numai bun de joc
    Și bun de ștrengărie...

Grivei, tovarășul meu drag,
Nerăbdător așteaptă-n prag
    S-azvîrl în colț ghiozdanul...
I-e dor ca s-o pornim haihui :
Mă dau mai bine-n partea lui,
    Că nu e mai tot anul !

O șterg de-acasă frumușel :
Grivei cu mine, eu cu el,
    Și satu-n colb se-neacă...
Intrăm în codru, și Grivei
A-nnebunit de vesel ce-i :
    Mă mușcă, sare, joacă...

Dă spaima-n vrăbii, latră-n vînt,
Își face mendrele ; eu cînt,
    Și codrul lin răsună...
Pe sus trec leneș nouri grei —
Noi nici nu ne gândim la ei,
    Și doar aduc furtună !

Abia o creangă s-a mișcat,
Și-n freamăt lung, neașteptat,
Lumina-n zări se stînge...
Un roi de frunze joacă-n drum —
Tot codrul e-un vîrtej acum,
    Și eu pornesc a plânge...

Alerg în jos, alerg în sus :
Am rătăcit, și urme nu-s
    Oriîncotro m-aș duce !
Un fulger ! — repede mă-nchin...
Ah, mii de duhuri negre vin
    Și vor ca să m-apuce...

Cad în genunchi, prins de fior...
Răzbubuind din nor în nor,
    Un trăsnet se descarcă !
Zic Tatăl nostru, și Grivei
Se uită țintă-n ochii mei :
    Și el se roagă parcă...

Dar iată ! cît ne-am închinat,
Un colț de cer s-a luminat,
    Și codru-i plin de soare...
Ieșim voioși la cîmp deschis
Și-mi pare că a fost un vis
    Furtuna trecătoare !...