Ftizica

Jump to navigation Jump to search
Ftizica
de Cincinat Pavelescu


Ce jalnic în suflet străbate
Fiorul de frunze uscate
Pe bietul bolnav ce din casă
Ascultă cum toamna se lasă.
 C. P.

Cu ochii mari și supți de boală
Privește lacul spre apus,
Copila care nu s-a dus
De nu știu câte luni la școală.

Cum păru-i negru ca de smoală
Pe frunte-i cade nesupus,
Un gând îi fură ochii-n sus,
Spre cerul sur, spre zarea goală.
Și cum în pieptu-i slab se-neacă

Sfâșietor o tuse seacă,
Spre mama ei s-apleacă blând,
Și-ngână-n lacrima ce-i pică:
 Eu n-o să văd cu voi zburând
Pe cer întâia rândunică!

Paris, 1907