Fratele mai mare
Aceleași arme poartă,
Merg umăr lângă umăr,
Împart aceeași soartă
Și patru sunt la număr.
În a Moldovei țară
E unul zămislit,
Muntenia fu iară
Ca leagăn mult iubit
L-al doilea din ceată,
Al treilea-n Ardeal
Încins-a spada lată
Și s-a-ncereat pe cal.
Iar cel ce-i mai de frunte,
Iubit de ceilalți trei,
Nu e de peste munte
Ca unul dintre ei,
Din Țara-Muntenească,
Ori din Moldova, nu-i,
Ci Țara-Românească
Întreagă-i țara lui.
Tuspatru-n luptă cruntă
Se bat ca drepți bărbați,
Primejdia înfruntă
Curat ca patru frați.
Dar dușmănească gloată
De-odată mi-i încinge;
Tuspatru de odată
Îmi cad scăldați în sânge:
«Muntenia trăiască
«Moldova mea iubită
«Ardealul înflorească,
Moșia asuprită»
Așa-ncet cuvântează
Șoptirea celor trei.
Atunci mi se-ncordează
A patrulea din ei —
Și răsună câmpia
La glasu-i tunător:
«Trăiască România
Cu-ntregul ei popor!»
Cei trei răsar deodată
La glasul ce răsună
L-al patrulea drag cată
Zicându-i împreună:
«Mai mare frate! raiul
Ne-arăți cu-adevărat...
«Adânc îți este graiul...
Fii bine-cuvântat!»
Lipsca, 1886 Septemvre.