Foile și cărbunele
Aspect
(Redirecționat de la Foile şi cărbunele)
Foile și cărbunele
de
P. Viennet
tradus în română de
Ion Heliade Rădulescu
- Lâng-o lemnărie, unde sta grămadă
- Una peste alta, rău amestecate,
- Surcele și așchii, a securii pradă,
- Țăndări și găteje, doage răsturnate,
- Multe ciopliture
- Și sfărâmăture
- D-orice fel de lemne, mobile stricate, --
- Un groscior cărbune, cât nuca de mare,
- Dar viu, arzând bine, căzu d'întâmplare
- Din hârbul cu spuză, sau chiar din lulea
- Unui sătean care se ducea acasă
- Sau să-și facă focul, să-și cate de masă,
- Sau cine mai știe ce treabă avea.
- Aci prea aproape, după drum, nevoi
- Erau niște foi,
- Al căror stăpân
- Era un jupân
- Meșter spoitor,
- Care spre repaos capu-și rezemase
- Chiar pe lemnărie, și somnu-l furase.
- "Ce soartă te-așteaptă, sărmane cărbune!
- Curând te vei stinge și, negru tăciune
- În zece minute, bun n-a să mai fii
- Decât pe perete să scrie cu tine
- Și să rânjărească care cum îi vine,
- Să facă la pozne dracii de copii.
- Dar ce mai renume când m-ai asculta!
- Eu să suflu-n tine, și tu-n lemnărie
- Să te oprești țintă și să-ncepi a da
- Colea un foc țeapăn! Ce mai bărbăție!
- Ce nume ți-ai face chiar în istorie!
- Gazetele toate tare-ar bucina! "
- Foile ca naiba astfel îi vorbea,
- Și bietul cărbune ce nu se gândea?
- Licurea acuma mereu de trufie
- Și de bucurie;
- N-apucă să zică fatalul său da,
- Și-ncepu să sară sub iutea suflare,
- Ce în șuierare
- Drept între surcele flacăra-l mâna.
- S-aprinser-acestea, ș-apoi lemnăria
- Luă foc întreagă, vâlvoarea se-ncinde,
- În aer se nalță, volvură se-ntinde,
- Satul e-n pericol, și megieșia
- Toată se deșteaptă,
- Soarta-ntreag-a Troiei în spaimă așteaptă.
- Hei! acum veți zice
- Că-al nostru cărbune a cătat să fie
- Foarte mulțumit?
- Săracul pârlice!
- Plesnit în scânteie l-acea grozăvie,
- De tot împărțit,
- Cine-l mai cunoaște în focul cel mare,
- Care și mai tare
- Îl făcu cenușă în vreo-nghesuire?
- Pieri fără nume, fără pomenire!...
- Și foile iară, cuprinse de foc,
- Lăsate în loc
- D-al lor jupân meșter, care, spăimântat,
- A fost și tulit-o din somn deșteptat,
- Arseră și ele
- Cu lemn și cu piele,
- Devenind cenușă fără de suflare.
- Iată-vă exemplu, și dați ascultare
- Voi, care suflați certele civili,
- Foi să nu mai fiți.
- Și voi, june inimi, organe docile,
- Care drept cărbune la suflări serviți,
- După scelerați
- Nu vă mai luați.
- 1840