Fluturele și musca

 

Pe lîngă o tulpină de trandafiri în floare,

Gîngănii serta,

Ferta,

Îmi zbîrnîiau la soare.

Un Fluture ș-o Muscă d-o parte p-un boboc

Se jeluiau cu foc.

„Păianjenii d-o vreme se înmulțesc și-s groaznici.

Noi, negreșit pieri-vom, fiindu-ne ispravnici.

Destul nu era nouă a pasărilor goană?

Mai: trebui prăpădul de l-astă lighioană?”

Zicea biet Fluturelui,

Cu graiul blînd ca mielul.

„Cică-s burdufi de carte, a Muscă îi răspunse,

Făcu legi cu paragrafe ș-articole o sumă.

Cu forme te sugrumă.

Întind la mreji dibace, cu fire lungi și unse…

Cu pasări ce dodată te-mbucă

Calea

Valea;

Dar mori cu mult mai aspru, în mrejii ei cînd te-apucă.”