Fire de tort/Mama

by George Coșbuc

 

MAMA

n vadurĭ ape repezĭ curg
 Și vuĭet daŭ în cale,
Iar plopĭ în umedul amurg
 Doĭnesc eterna jale.
Pe malul apeĭ se’mpletesc
 Cărărĭ ce duc la moară —
Acolo, mamă, te zăresc
 Pe tine ’ntr’o căscĭoară.

Tu torcĭ. Pe vatra veche ard,
 Pocnind din vreme ’n vreme,
Treĭ vreascurĭ rupte dintr’un gard.
 Iar flacăra lor geme:
Clipește-abĭa din când în când
 Cu stingerea ’n bătaie,
Luminĭ cu umbre-amestecând
Prin colțurĭ de odaie.

Cu tine douĕ fete staŭ
 Și torc în rînd cu tine;
Sînt încă micĭ și tată n’aŭ —
 Și George nu maĭ vine.
Un basm cu pajurĭ și cu smeĭ
 Incepe-acum o fată,
Tu taci ș’asculțĭ povestea eĭ
 Și staĭ îngândurată.

Și firul tău se rupe des,
 Căcĭ gânduri te frămîntă,
Spuĭ șoapte fără de ’nțeles,
 Și ochiĭ tăĭ staŭ țîntă,
Scapĭ fusul jos; nimic nu zicĭ
 Când fusul se desfiră…
Te uițĭ la el și nu-l rădicĭ,
 Și fetele se miră.

… O, nu! Nu’ĭ drept să te ’ndoeștĭ!
 La geam tu sarĭ de-odată,
Prin noapte-afară lung priveștĭ —
 «Ce vezĭ?» întreab’o fată.
«Nimic… Mi s’a părut așa!»
 Și jalea te răpune,
Și fie-care vorbă-a ta
 E plâns de ’ngropăciune.

Într’un târziu, nerădicând
 De jos a ta privire:
«Eŭ simt că voiŭ muri ’n curînd,
 «Că nu-mĭ maĭ sînt în fire…
«Maĭ știu și eŭ la ce gândeam?
 «Avețĭ și voĭ un frate…
«Mi s’a părut c’aud la geam
 «Cu degetul cum bate.

«Dar n’a fost el!… Să-l vĕd venind,
 «Aș maĭ trăi o vĭață.
«E dus, și voiŭ muri dorind
 Să-l vĕd odată ’n față.
«Așa vrea poate Dumnezeŭ,
 «Așa mĭ-e datul sorțiĭ,
«Să n’am eŭ pe băiatul meŭ
 «La cap, în ceasul morțiĭ!»

Afară-ĭ vînt și e ’nnorat,
 Și noaptea e târzie;
Copilele ți s’aŭ culcat —
 Tu, inimă pustie,
Staĭ tot la vatră, ’ncet plângênd:
 E dus și nu maĭ vine!
Ș’adormĭ târziŭ cu mine ’n gând
 Ca să visezĭ de mine!