Fabulă

Jump to navigation Jump to search
Fabulă
de Cincinat Pavelescu


Unui biet măgar,
Bun și cu răbdare,
Un stăpân avar
Nu-i da de mâncare
Decât niște paie
Ce le-avea în claie.

Și-i zicea: Martine,
Hai, pe chef te pune
Fiindcă pentru tine
Sunt destul de bune,
Le mănânci, trăiești
Și te mulțumești.

A răbdat măgarul
Până, într-o zi,
Omului nemernic
Astfel îi grăi:

Cât de proaste fură
Paiele ce-mi dai,
Vesel le mâncai

Și-am tăcut din gură,
Neîndrăznind vreodată
Ca să-ți cer, stăpâne,
Hrană mai curată.

Dar târâie-brâu
A răcnit măgarul cu glasul adânc
Ia desfă hambarul
Și bagă-mă-n grâu
Să vezi cum mănânc!

Publicul, săracul, când se mulțumește
Cu comedioare pline de desfrâu:
E ca și măgarul ce mănâncă paie,
Fiindcă nu e nimeni să-i mai dea și grâu.