Durere (Demetrescu)

Jump to navigation Jump to search
Durere
de Traian Demetrescu


Treceam în fiecare zi pe lângă atelierul unui cioplitor de cosciuguri. Cânta totdeauna și era vesel.

Veselia lui mi se părea hidoasă; meseria lui trebuia să-l învețe a cugeta, a filozofa.

Și îmi ziceam: iată un negustor care își râde de mușteriii săi: morții.

Mă ferii de a mai trece pe acolo.

Târziu, însă, din întâmplare, iarăși trecui prin strada aceea. Privii prin geamurile atelierului: meșteșugarul bătea cuie în scândurile unui cosciug mic — și plângea.

Un vecin îmi spuse că i-a murit copilul.

De atunci adeseori l-am zărit abătut, cu lacrimile în ochi.

Și am înțeles că numai din propria noastră durere putem simți durerea altora.