Drum de noapte (Ion Pillat)
Caleașcă, drum de noapte, păduri adânci de fag,
Și prin frunzișe lună cernută-n ceață fină,
Poiene necosite de mult, și miros vag
De flori de fân în floare, de fragi și de sulfină...
În pace sufletească topindu-se, se-alină
Realitatea vremii pe al naturii prag.
Prin ce metempsicoză revăd obrazul drag
Al fetei de-altă dată în albă crinolină!
Aceeași ochi sălbatici, acelaș zâmbet trist,
Din care făurisem a dorului povară,
Și eu acelaș tânăr și palid Bonjurist...
Când ea, înfășurată în vălul de percal
Îmbălsămat de fuga zefirului de vară,
Visa la iarnă baluri la consulul muscal.