Două roze

 

În păru-i blond își prinse una
O roză roșie-nadins
S-aprindă-n ochi un foc nestins
Și-n multe suflete... furtuna!

În păru-i negru, însă, bruna
Un palid trandafir și-a prins.
Pe chipu-i fin părea c-au nins
Petale crinii, raze luna.

Întreaga sală, -nfiorată
Privea cum blonda zvăpăiată
P-atâtea brațe se lăsa.

Și-n colț, timidă, gânditoare,
Ce trist privește sora sa
La roza roșie cum moare!