Două dimineți de aprile

(Redirecționat de la Două dimineţi de aprile)
Sari la navigare Sari la căutare
Două dimineți de aprilie
de William Wordsworth, traducere de Traian Demetrescu


După Wiliam Wordsvorth

Mergeam încet, — și răsăritul
Se-nflăcăra de-o pară vie; —
Matei, privind, s-opri și zise:
„În voia Domnului să fie!”

Era în satu-acela dascăl,
Cu păr frumos, dar cărunțit;
Și, cum era zi de vacanță,
Părea mai vesel, negreșit,

Pe lîngă grîne și pîrîuri
Trecînd așa, ne învoim
În dimineața-aceea, veseli
O zi prin munți să pribegim...

Ei, ce e? îl întreb atuncea,
Cînd soarele a răsărit,
Ai suspinat fără de voie,
Și-o vorbă tristă ai rostit!

Matei s-opri a doua oară, —
Durerea lui nu mi-o ascunse; —
Privind spre culmea unui munte
Aceste vorbe îmi respunse:

Vezi norul cel aprins de raze
Și ușuratec ca un fum?
Imi amintește-o dimineață,
De sînt trei-zeci de ani acum.

Și tot de-asupra-acestor locuri,
În dimineața-acelei zi
De-Aprile, cerul era astfel:
Plin de culori trandafirii!...

Mergeam c-o linie în mînă,
Nepăsător de gînduri rele; —
În cimitir m-abat de odată,
Lîngă mormîntul fiicei mele.

Era de nouă ani... Tot satul
Privea la ea ca la o floare,
Și glasul ei părea că este
Un cîntec de privighetoare

Și Ema mea în groapa rece
Dormea în noaptea ei de ghiață;
Dar o iubeam mai mult ca moartă,
De cît ași fi iubit-o-n viață...