Doamna Stanca
(1601 August 8)
La Făgăraș, colo în vale,
Pe prispa închisorii sale,
Ședea soția lui Mihai
Frumoasă ca o zi de Mai.
Ea pe Florica mi-o juca
Drag pe genunchi și cuvânta:
«Copil iubit
«Mult ești mâhnit;
«Ci fii în pace, căci Mihai,
«Ce bate oști de nouă ai,
«Iubitu-ți tată, soțul meu,
«Păzit ne e de Dumnezeu.
«El a învins și pe Sinan
«Și pe-mpăratul musulman;
«Bătut-a crunt și pe Tătari
«Și-a frânt pe mulți dintre cei mari.
«El și pe Basta va înfrânge,
«Și-n juru-i într-o zi va strânge,
«Și țara cea moldovenească,
«Ardeal și țara muntenească!
Spre cer apoi cu foc căta,
Drag fața i se-nviora,
Și din adâncuri cuvânta:
«O, zi măreață de-ai veni!...
«Vis drag de te-ai îndeplini...
Dar iată... iată colo în zare,
Se vede un ostaș călare,
Ce vine-n goană, vine-n zbor,
Dus de avânt cu mare zor.
«Solia de la soțul meu»
Își zise Stanca-n gândul său.
Și iată cel ostaș, sosi
Și cu durere mi-i grăi:
«Barbată fii, stăpâna mea...
«Ți-aduc... vai mie, vestea rea!...»
Greu Stanca se înfioră,
Pe Floarea-n brațe o luă
Strângând-o drag și cald de mână, —
Și așa pe chinu-i mai stăpână
Vorbit-a: «Spune tot ce știi...
«Și cată scurt la graiu să fii!
El șterse ochii de plânsori,
Își șterse fruntea de sudori
Și zise; «Grea solie port...
«Stăpâna mea, Mihai e mort!...»
Iar Stanca Doamnă, Stanca mamă
Șopti: «Dă-mi de solie seamă...
«Ucis de Basta? spune tot!...»
— «Da Doamnă... la, dar vai! nu pot...
«Nu pot vorbi, căci de durere,
«Mi-e stinsă-a graiului putere.
«Voia să vie să te scoată
«Din Făgăraș, și oastea-i toată,
«Nainte trimisese el...
«Atuncea Basta cel mișel
«Îndeamnă pe un Valon sutaș,
«Beauri, josnic ucigaș,
«Om fără țară, lepădat
«Și pe vecie blestemat,
«Cu-alți lepădați de soiul lui,
«Să intre-n cortul Domnului
«Și să-i ia zilele hoțește.
«Mihai se luptă vitejește...
«Ucide unul dintre el...
«Rănește aprig alți doi, trei...
«Dar pe la spate e străpuns
«Și drept în inimă pătruns...
«O! doamnă... și-a căzut în cort,
«Pe dată Domnul nostru mort!...»
Tăcu. Iar Stanca vreme multă
Solia tristă tot ascultă...
Când iată că din ochii ei
Pornesc prorocești scântei,
«În veci cei codri, cele stânci,
«Și munți înalți, și văi adânci
«Din Bosfor păn' la Tisa lată,
«Ardealul și Moldova toată,
«Și-or aminti pe-acel bărbat
«Ce mi-a trăit nestrămutat
«În dragostea de neam și țară.
«El vrut-a să-ncălzească iară,
«La pieptu-i harnic, bărbătesc,
«Pe tot... tot neamul românesc,
«Și l-a-ncălzit! Da, vrerea lui
«De-acum e ținta neamului! —
«Bogată-n flori e luna Mai,
«În fapte mari bogat Mihai,
«Ce-n veci de veci n-au să se șteargă.
«Urmașii lui mâni au să meargă
«Voinici, pe calea ce le-a pus,
«Cu voia celuia de sus.
«Mort... zis-ai? mort... e soțul meu ?
«Arhanghelul lui Dumnezeu
«E mort?... Nu... nu, Mihai nu moare
«Cât va luci mărețul soare
«Și peste românești popoare!»
București, 1887 Iunie 5.