Distribuția steagurilor la oștire, 1 septembrie 1863

Jump to navigation Jump to search
←← Înalt ordin de zi nr. 274 din 19 martie 1863 [Distribuția steagurilor la oștire, 1 septembrie 1863]
de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]
2 septembrie 1863


MONITORUL

JURNAL OFICIAL AL PRINCIPATELOR-UNITE-ROMANE
No. 171.
Luni, 2 Septemvrie, 1863
No. 171.
Bucurescĭ, 2 Septemvrie
———————

        Distribuția steagurilor la oștire s'a făcut eri de Măria Sa Principele Domnitor la ca­pela din lagărul de la Cotrocenĭ.

        De la 8 ore de diminéță, dupe cum se obicinuesce în fie care Duminecă, tóte oștirile eraŭ sub arme.

        Pe treptele întrăriĭ în Biserică, se aflaŭ sub-oficieriĭ din fie care corp țiind nuoile stea­gurĭ ce eraŭ a se distribui armateĭ; acest peloton de veteranĭ era comandat de duoĭ oficierĭ de artilerie.

        La óre care distanță, în fața altaruluĭ, e­ra așed̗at pe o estradă Tronul Principeluĭ-Domnitor.

        La drépta Tronului sta E.E. L.L. D.D. Ministri; d'a stînga Curtea de Casație, cu D. Primul Președinte în frunte. Restul spaciuluĭ până lângă capelă, era plin de un mare nu­mĕr de amploiațĭ civilĭ și de oficierĭ, la spa­tele cărora se îndesa o mulțime considerabilă de persóne, între care mai multe dame, venite din Bucuresci ca să asiste la imposanta cere­monie ce se anunciase.

        La 9 ore, Em. Sa Mitropolitul a sosit însocit de maĭ mulțĭ membri aĭ înaltuluĭ cleru.

        La 9 ore și ¼, apăru Măria Sa Prin­cipele Domnitor, însocit de casa sa militară și escortat de escadronul de gendarmerie. Mă­ria Sa a fost priimită la intrarea în lagăr de D. General Iacovaki și D. Colonel Mavrichie, sub-șef al Statuluĭ-major-general al lagăruluĭ.

        Dupe sănta slujbă, Em. Sa citi rugăciu­nile speciale coprinse în liturghia bisericeĭ ortodocse pentru bine-cuvîntarea steagurilor. În acel moment, sub-oficerii carii purtau nuoile steaguri veniră a se pune la treptele de josŭ a le tronuluĭ și E. S. D. Ministru de Resbel luă pe rînd fie-care steag din mâinile lor spre a le depune în acelea ale Principeluĭ Domni­tor. În acelașĭ timpŭ, E. S. chema cu mare glas pe șefiĭ diferitelor corpuri de oștire cariĭ priimeaŭ steagurile lor din măĭnele Mărieĭ Sale.

        Stégurile care s'aŭ împărțit armateĭ sînt acelea ce s'au adoptat de la efectuarea Unireĭ: ele pórtă cele treĭ culorĭ și cravata albastră; are d'asupra inscripția: Onóre Patrie, și ac­vila Romănă purtând crucea în gură. Pe fie care steagŭ se află înscrisŭ numele și numĕrul corpuluĭ de care aparține.

        Steagurile au fost date dupe ordinea următóre:

        Regimentul I de infanterie, Locotenent colonel Bogonos (colonelul Solomon lipsind în congediŭ.)

        Regimentul II de infanterie, colonel Culoglu;

        Regimentul III de infanterie, colonel Călinesco.

        Regimentul IV de infanterie, colonel Batcinschi.

        Regimentul V de infanterie, colonel Mano.

        Regimentul VI de infanterie, colonel Lupașco.

        Regimentul VII de infanterie, Locot. co­lonel Toplicesco (colonelul Crețulescu aflănduse în congediŭ.)

        Regimentul I de Lancierĭ, Locot. colonel Brăïescŭ (Locot. colonel Vărnav aflănduse în congediŭ).

        Regimentul II de Lancierĭ, Locot. colo­nel Radovicĭ.

        Regimentul I de artilerie, Locot. colonel Haralamb (colonel Gherghel fiind în congediŭ).

        Batalionul I de vănătorĭ, Maiorul Andronescu.

        Batalionul I de geniu, Căpitan Slăniceanu.

        Batalionul I de pompieri, Locot. colonel Călinescu.

Grăniceriĭ.

        Legiunea I, linia Dunăreĭ, colonelul Ză­gănescu.

        Legiunea II, linia Munților, colonelul Crasnaru.

Dorobanțiĭ.

        Legiunea I, colonel Cornescu.

        Legiunea II, Locot. colonel Niculescu.

        Între Tronŭ și capelă era pe o masă crucea, cărțile sănte, un magnific vasŭ de argint suflat cu aurŭ care conține a aiad̗ma de­stinată la sfințirea steagurilor.

        Toți șefiĭ de corpurĭ, avênd în frunte pe E. S. D. Ministru de Resbel, veniră a îngenuchia în giurul acesteĭ mese, și Em. Sa Mitropolitul chemă bine-cuvĕntarea Ceruluĭ asupra Țereĭ, a Principeluĭ și a armateĭ, pre­cum și asupra steagurilor ce sta plecate în facia altaruluĭ.

        Acéstă parte a ceremonieĭ se săvîrși în mijlocul uneĭ emoțiunĭ generale și a uneĭ tăcerĭ religióse pe care o întrerumpea numaĭ salvele de artilerie ce nu încetaŭ din detunarea lor de la începutul serviciuluĭ divin.

        Dupe benedicție, toțĭ șefiĭ de corpurĭ purtând steaguri, merseră a se pune sub o singură linie între Tron și frontul oștirilor.

        Ceremonia religiósă era terminată.

        Principele Domnitor se înturnă atuncĭ că­tre oștirĭ și dete ordinĭ de a se apropia cât se va putea maĭ mult de Tron. În acelașĭ timpŭ Măria Sa invită pe Mitropolitul a lua locŭ d'alăture pe estrada Tronuluĭ.

        Când oștirile se aflară adunate, Principe­le Domnitor se descoperi la capŭ în fața stea­gurilor și adresă armateĭ alocuția următóre:

„Oficerĭ, Sub-oficerĭ, Caporalĭ, și Soldați,

        „Acéstă d̗i va fi una din ce le maĭ însemnate în datinile nóstre.

        „Stégurile cele vechĭ aduceaŭ aminte su­venire triste, de vreme ce ele înfățișau Țĕ­rile despărțite.

        „Astăd̗ĭ, voĭ priimițĭ din mâinile Nóstre stégul ce întrunește colórele Țerilor-Surorĭ, așa precum voința unanimă a Românilor a unit pe capul Nostru corónele ambelor Țĕrĭ.

        „Stégurile vóstre totuși aŭ fost marture de întîmplărĭ care dorescŭ a fi păstrate; ele vor împodobi dar arsenalul Român.

        „Priimind stégurile cele nuoĭ, aducețivĕ pururea aminte că vĕ încredințed̗ŭ onórea Țĕriĭ.

        „Stégulŭ e România! acest pământ bine-cuvêntat al Patriei, stropit cu sîngele strabunilor noștri și îmbilșugat cu sudórele muncitorului. Elŭ este familia, ogorul fie căruia, casa în care s'aŭ născut părințiĭ și unde se vor nașce copiĭ voștri.

        „Stégul este încă symbolul devotamentuluĭ, credințeĭ, ordineĭ și al disciplineĭ ce represintă oastea!

        „Stégul e tot de odată, trecutul, pre­sentul și viitorul Țĕriĭ; întréga istorie a României!

        Într'un cuvênt; steagul represintă tóte datoriile și tóte virtuțile militare care se cuprind în a cele duoĕ cuvinte săpate pe vul­turiĭ Românĭ, Onóre și Patrie!

„Oficerĭ, Sub-oficerĭ, Caporalĭ, și Soldați,

        „Jurați să păstrați cu onóre și fără pată stegurile vóstre, și asfel vețĭ corespunde încrederiĭ și așteptăriĭ ce am pus cu Țéra întrégă în oaste!

        „Jurați a le apĕra în orĭ ce întîmplare ca un sànt deposit ce încredințed̗ŭ bravureĭ și patriotismului vostru!

        „Să trăiască Romănia!”

        Cată să renunciămŭ a descrie emoțiunea și entusiasmul produsŭ de alocuția Măriei Sale printre răndurile oscireĭ și numeroșiĭ a­sistanțĭ; limbagiul înalt, național, pronunciat de o voce vibrantă care îl ducea până în rândurile cele mai depărtate, a fost întrerupt în diferite răndurĭ de cele maĭ căldurose aclamațiĭ. Definiția simplă și grandiósă tot de o dată a steaguluĭ, acéstă definiție făcută în adevĕrata limbă a poporuluĭ, mișcă tóte inimile și se băga de seamă asupra fisiognomieĭ Principeluĭ Domnilor Însușĭ espresia conținută din emoțiunea generală.

        Două pasage ale Principeluĭ Domnitor aŭ provocat maĭ cu seamă aceste esplosiunĭ de entusiasmŭ în fața cărora pana se simte neputernică. Când Principele Domnitor, cu mă­na întinsă către steagurile care încungiuraŭ Tro­nul, a strigat: „Jurați să păstrațĭ cu onóre vóstre... Jurați ale apĕra...”, Șefiĭ de corpurĭ respunseră prin strigătul: „Ju­răm!” la care tótă armata și asistanțiĭ se însociră prin aclamațiunĭ frenetice. În duoă rândurĭ discursul Principeluĭ Domnitor fu ast fel întrerupt prin strigări de: Să trăiască Romă­nia! Să trăiască Principele! care eșiaŭ din d̗ece miĭ de pepturĭ.

        Dupe discursul Princiar, șefiĭ de corpurĭ merseră a presenta steagurile corpurilor lor respective, și nuoĭ esplósiuni de strigărĭ entu­siaste salutară acest nobil symbol al Onóreĭ și al Patriei.

        Regimentele care ținŭ garnisonă afară din capitală eraŭ representate prin șefiĭ de cor­purĭ, însocițĭ de maĭ mulțĭ oficierĭ, sub-oficierĭ și soldațĭ.

        Dupe ce a luat ordinile Principeluĭ, E. S. D. Maiorul-general făcu a se esecuta miș­cările spre a pregăti defileul. Măria Sa încă­lecă și veni a lua posiție lăngă capelă.

        Defileul fu esecutat cu o precisiune și întrecere remarcabile. La fie ce steagŭ care trecea, Principele Domnitor, cu capul golŭ, saluta cu strigarea: Să trăiască Romănia! la care oficieriĭ și soldațiĭ respundeaŭ prin călduróse ura!

        La 10 ½, ore, Măria Sa reintra în Palatul de la Cotrocenĭ.

        Acestă imposantă ceremonie va avea un mare resunet în Țéră. Romănia întregă va ceti cu emoțiune discursul Principeluĭ Domnitor și va saluta cu recunoscință aceste nuoĭ steagurĭ care ștergŭ orĭ ce urmă de separație a Romănilor de dincolo și dincóce de Milcovŭ.

———————

        Eri, la 2 ore dupe amiad̗ĭ, steagurile Regimentelor carĭ nu facŭ parte din garnisona de Bucurescĭ, aŭ fost duse, cu onorurile militare, la domiciliul colonelilor acestor corpurĭ. Batalionul de geniŭ cu musica sa a escortat aceste steagurĭ.

[urmează restul Monitorului]
Modelul steagurilor împărţite