Din Molităvnic de-nțăles

(Redirecționat de la Din Molităvnic de-nţăles)
Jump to navigation Jump to search
Din Molităvnic de-nțăles
de Dosoftei


[STIHURI LA CUMINECĂTURĂ]

I

Vrând să mănânci, omule, trupul stăpânului,

Cu frică te apropie, să nu te arz, că focu-i.

Și dumnezăiesc bând sânge spre prăființă,

Întăi te-mpacă cu carii îț sunt mâhniț.

De-acii cutezând tăinuită mâncare să mănânci.


II

Mainte pănă a nu lua de strașnica jărtvă

A viață făcătoriului trup a despuitoriul,

Într-acesta te roagă chip cu cutremur.


III Iată că vii1 spre duimnezăiasca cuminecare, Ziditoriul mieu, să nu mă arz cu prăființarea, Că foc ești, pre nevrednicii arzându-i, Dară curățește-mă de toată imătura.

IV Dumnezăitoriul sânge spaimă-te, omule, văzând, Cărbune-nfocat este, pre nevrednicii pârjolind. A lui Dumnezău trupul mă dumnezăiază și hrănește, Dumnezăiază-mi duhul, iară mintea îm hrănește minunat.

1 vin.

Deaca vei dobândi de buna prăființare A viață făcătoarelor tăinuicește daruri, Să lauz îndatăș, să mulțămești cu multul Ș-acestea cu cald din suflet lui Dumnezău să zâci: Slava ție, Dumnezău, slava ție, Dumnezău, slava ție, Dumnezău!

[RUGĂCIUNEA LUI SIMEON NOUL TEOLOG LA CUMINECĂTURĂ]

De la prăvuite buze, de la inemă spurcată,

De la necurată limbă, de la suflet plin de gozuri,

Priìmește-mi ruga, Hristoase, nu mă urni de la tine,

De cuvinte obiceie și de a mea nestidință.

Dă-mi cu-ndrăznire a zâce, Hristos, celea ce mi-i sfatul

Și mai vârtos tu mă-nvață ce-aș vrea face și ce-aș zâce.

Decât blâdnic-am greșitu-ț, ce știú unde ți-i gazda,

Miruri scumpe cumpărându-ș, veni cutezând de-ț unsă

Lui Hristos svinte picioare, stăpânul mieu Dumnezăul.

Precum n-ai împins pre-aceea, cu inema ce-au venitu-ț,


Așe mie fără greață să-m laș svintele-ț picioare

Să le țâi, să țî le sărut, și cu izvorul de lacrămi,

Ca cu mirul cel de múlt preț, să țî le ung cu-ndrăznire.

Lă-mă-n lacrămile mele, cu dânse mă curățește,

Iartă-mi, Doamne, de greșele și mila ta-m dăruiește.

Știi mulțâmea de tot răul, știi-mi și ranele mele,

Loviturile de multe le vez și-m știi și credința,

Și-ncă-m vez și nevoința, și-m auz și de suspinuri.

Nu s-ascund de cătră tine, tvórețul mieu, Doamne svinte,

Nice picul cel de lacrămi, nice de suspin vro parte,

Că și cele negătate sunt de ochii tăi văzute,

Și la cartea ta sunt scrise celea ce nu-s începute,


Și sunt puse de dat samă. Și-m caută de plecăciune,

Caùtă-mi câtă-m este truda, de păcatele de toate,

Dumnezău, și mi le iartă, ca în inemă curată,

Cu zdrobitură de cuget și cu suflet plin de frică

Să mănânc de preacurate ale tale svinte taine.

Viu-i și-ndumnezăiază cine ăleî bea și mănâncă,

Cu inemă strecurată, că tu ai zâs, Doamne svinte :

„Cine mi-a mânca de carne și va bea și de-al mieu sânge,

Acela-ntru mine mâne, și eu încă sunt într-însul“.

Adevăru-ți-i cuvântul, Domnul mieu și Dumnezăul,

Că cela ce-ș are parte-n dumnezăitoare daruri,

Acela sângur nu este, ce-i cu tine, Doamne svinte,

Cu lumina cea de tréi sori, ce străluminează lumea.

Și pentru să nu mâi însumi fără tine datul vieții,

Sufletului vieții mele bucuria mea cea bună,

Mântuința cea de lume, pentr-aceea ț-am venitu-ț.

Precum vez că plâng cu lacrămi și cu-nfrângere de suflet

Scumpăr de-a mele greșele, să-mi dăruiești fără lipsă

De-a tale viață dătătoare, fără de prihană taine,

Să-m cuminec făr-osândă, să mâi precum ț-au fost zâsa

Întru mine, ticălosul, să nu mă găsască sângur,

Fără darul tău, vicleanul, să m-apuce fără veste

Și rătăcit să mă ducă de l-al tău dumnezăiésc grai.

Pentr-aceea caz la tine și strig cu multă căldură,

Cum ai priìmit pre curvariul și pre curvă ce-au venitu-ț,

Mă priìmește, milostive, pre curvari, pre nesățosul,

Cu de suflet zdrobiciune, îndată ce ț-am venitu-ț,

Că știu, Doamne, că nu-i altul ca eu să fie-n greșală,

Nice-au lucrat nice lucruri ca de mine ce-s făcute.

Ce iarăș o știu ș-aceasta că greșele cât de mare,

Nice multul de păcate întrece, Dumnezău svinte,


Pre-a ta-ndelungă răbdare, omdragoste-nvârvomată.

Ce cu oloiul de milă, pre carii să-ntorc cu calduri,

Curățăști-i, limpezăști-i și luminei îi faci partnici,

Soț dumnezăirii tale făcându-i fără de râhnă.

Și ce-i strein și la îngeri, și la mintea cea de oameni,

Vorovești ades cu dânșii, ca prietini-ndeaproape.

Acestea-m dau cutezare, astea-m dau arípi, Hristoase,

Și-ndrăznindu-ț de bogată ce ai spre noi bunătate,

Bucurindu-mă-n cutremur, de svântul foc mă cuminec,

Fân fiind și cu minune, că mă rúăir făr-arsură,

Ca și rugul de mainte ce ardea fără-nfocare.

Pentr-aceea-n har de minte și cu mulțămită voie,

Cu mădulările mele de la trup și de la suflet,

Te măresc și mă-nchin ție, Dumnezăul mieu cu slavă,

C-adevăr blagoslovit ești și acmu și-ntru toț vecii.


[RUGĂCIUNEA LUI SIMEON METAFRAST LA CUMINECĂTURĂ]

Carele-m dai hrană carnea ta de voie, Foc fiind și pârjolind pre nedestoinici, Să nu mă pârjolești, nu, ziditoriul mieu. Mai vârtos să-mbli-ntr-a mădulări ciolane, ’N-toate-nchieturi, în ficaț și-n inemă, Pârjolind spinii păcateloru-mi toate. Sufletul curând să-m svințești și crierii, Coardele-ntărind cu oasele-ntr-odată, Sâmțârile-m lumină pre tutecince, Totul mă-ntr-a ta să mă găvozdești frică, Pururea mă feri, acoperi și apără De tot lucrul cuvântul ce strică-n suflet.

Curăț, limpezește-mă și mă tocmește, Derege,-nțălepțează și mă lumină, Fă-mă cort al tău, duhului tău sunt numai, Să nu mai fiu de-acmu sălaș păcatului. Ca de-a ta casă cu-ntratul de soțâie, Ca de foc să fugă tot răul și greul, Rugători ț-aduc pre toț ai tăi pre svinții, Voinicimile acelor fără de trup, Prediteciul tău, înțelepții apostoli, Cu dânș Preacurata ta preasvântă Maică, A lor rugi, milosule, priimește-m, Hristoase, Și luminei ficior pre-al tău să faci slugă. Că tu ești svințirea noastră tuturora, Bunule, ne ești sufletelor lucoare. Cum țî să cade, ca Domnul și stăpânul, Slavă-ț trimitem cu toț în toate zâle.

[STIHURI PENTRU IONAȘCU BILEVICI, CARE A ADUS

DE LA MOSCOVA TIPOGRAFIA DĂRUITĂ

DE PATRIARHUL IOACHIM]


Ionașco Bilévici, ce-au pus nevoință De-au adus tipare de Mosc cu priință, Dea-i Dumnezău s-aibă într-a vieții carte Să să scrie-n rândul cu svinții în parte!

PD-icon.svg Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ani.