Depresie treisprezece

Depresie treisprezece de Gelu Vlașin

tu mă
cauți și azi prin
gunoaie
canale și prin guri de metrou
cînd ți-am spus că nu
ies la cerșit
că n-am chef
să recit
despre cum e să fii
prea înalt vulnerabil
și puțin cam
nebun
dar mă bîntui mereu
cît un stol de
vampiri
ai tupeu și
ventuze în loc de urechi
un nas verde cu solzi
și o coasă pe umăr cu
dinții gălbui
ca-n reclame
dar eu
știu că
tu ești
un coșmar dintr-un vis
de mulți ani
rătăcit
într-o groapă
comună