Dedicația manuscrisă a lui Antim de pe exemplarele Evangheliei georgiene, tipărită la Tiflis, în anul 1709

 

Aciastă sfântă carte a dumnezeeștii Evanghelii, carea cu închinăciune să aduce înălțimii-tale, prealuminate doamne, iaste roada cea noao care pământul iverilor adăpându-să din râul împărăteștilor tale daruri, întru acest an au odrăslit, luând și acest pământ norocire să se îmbogățească cu tiparele limbii sale, precum cu tiparele arăpești s-au îmbogățit Araviia, cu céle elinești Elada, și cu céle rumânești Ungrovlahiia, mulțemita o aduce la măriia-ta, ca și célelalte trei eparhii, de vréme ce credincioasa și creștineasca-ți mare însuflețire au stătut a fi râul cel cu curgerile de aur, dintru carele au curs acéste patru izvoară, ale rumânilor, ale elinilor, ale aravilor, ale iverilor tipare, asémenea râului celui dintâi al grădinii desfătării, dintru carele au eșit céle patru râuri, Fison, Gheon, Tigru și Efrat.

Însă cu acest fel de despărțeală: că cu acéle ape ale râurilor acelora au odrăslit pământul, roduri stricăcioase și trecătoare, iară adăpările tiparelor carele cunosc începătura din vitejasca-ți voință, dau pretutindenea stătătoare și vécinică rodire.

Și pentru aciasta va rămâne măriei-tale și slava și pomenirea nemuritoare, de vréme ce iaste izvorul și pricina acestui bine.

Mai 21, leat 7218, al măriei-tale întru Hristos rugătoriu, smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim.