Dedicația din cartea lui Sevastos Chimenitul, Eortologhion, tipărită în grecește la Snagov, în anul 1701

Jump to navigation Jump to search
Dedicația din cartea lui Sevastos Chimenitul, Eortologhion, tipărită în grecește la Snagov, în anul 1701
de Antim Ivireanul


Preaevlaviosului, preastrălucitului, prealuminatului și de Dumnezeu încoronatului domn și stăpânitor a toată Ungrovlahia, domnului domn Ioan Constantin Basarab voevod, mântuire, viață îndelungată și bună sortire de la Dumnezeu și cea mai înaltă fericire.

Începutul, mijlocul și sfârșitul, stăpânul și domnul tuturor ființelor și simțitoare și înțelegătoare este făcătorul tuturor, Dumnezeu. Stăpânul însă și sfârșitul tuturor celor de sub lună este omul. Iar sfârșitul omului, pentru care s-a creat de Dumnezeu, este câștigarea și fericirea lui Dumnezeu însăși; fiindcă pentru om s-a făcut toată lumea aceasta, iar omul, se zice că s-a făcut de cătră Dumnezeu ca să dobândească pe Dumnezeu.

Dobândesc pe Dumnezeu oamenii aceia, carii cred drept în el și păzesc cu scumpătate sfintele lui porunci. Dar sfințitele lui porunci se cuprind în aceste două și singure: din iubirea cătră Dumnezeu și cătră aproapele. Atunci se realizează și se cunoaște iubirea cătră Dumnezeu, când păzim, cum am zis, cu scumpătate sfintele lui porunci, după cum o spune și Domnul în Evanghelii: căci zice că, dacă mă iubiți, păziți poruncile mele.

Iubirea cătră aproapele atunci să realizează și se săvârșește, când ne iubim cu fapta și din tot sufletul între noi ca și pe noi înșine, după porunca lui Dumnezeu. Să iubești, zice, pe domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și cu toată puterea ta și cu toată inima ta; și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Și iarăși: acestea poruncesc vouă ca să vă iubiți între voi. Căci atunci realizăm o astfel de iubire, când ne îndemnăm și ne ajutăm între noi la céle bune și de folos, și la céle trupești, dar mai ales la céle sufletești și mântuitoare, fiecare după putința lui și după capacitatea lui.

Deci eu, fiindcă nu am și altă putere spre ajutorul aproapelui decât ocupațiunea tipografiei, n-am lipsit și nu voiu lipsi vreodată ca să folosesc, după putința mea, pe frații în Hristos ai mei, tipărind deosebite cărți de suflet folositoare și mântuitoare.

De aceea, fiindcă am găsit și această carte, care este lucrarea preaînțeleptului și preaînvățatului profesor domnul Sevastos Trapezundiul Chimenitul, pe care cetind-o și cunoscând după judecata mea că este prea mult de trebuință și folositoare oricărui ortodox și mai ales celor bisericești și sfințiți, apoi și iubitorilor de învățătură și studioși și îndeobște fiecărui învățat, mai cu seamă pentru că este compusă în limbă comună și ușoară de priceput, am voit s-o tipăresc și pe aceasta spre folosul, cum am zis, a celor ce vor ceti-o.

Dar fiindcă este obiceiu la acei ce pun cărți în tipar, să le închine la vreo persoană mai însemnată sau bisericească sau politică spre recomandarea și apărarea cărții, pentru aceea și eu, cel mai mic rugător și serv al vostru, afierosesc și închin cartea aceasta de față la înălțimea cea de Dumnezeu mărită și la măreția cea de Dumnezeu păzită și cinstită a preastrălucirii voastre pentru nenumăratele voastre binefaceri și daruri cătră mine cel mai mic, spre asemenea apărare și recomandare a cărții. Pe care cerere și recunoaștere priimind-o voi redați-mi bunăvoința și ajutorul prevăzător, încurajându-ne la lucruri bune și de folos.

Iar Pronia și îngrijirea cea atoatețiitoare și prevăzătoare a lui Dumnezeu fie-vă mântuitoare și adumbritoare strălucirei voastre cei de Dumnezeu încununate mai presus de toată bântuirea potrivnică, întărind-o la prea înaltul ei tron cu îndelungata viețuire, binefacere și cea mai înaltă fericire, până la cea mai adâncă și deplină bătrânețe, spre conservarea și desvoltarea plinirei cei încredințate vouă de Dumnezeu cu numele de Hristos și spre bunul renume, glorie și laudă a tot neamul ortodocșilor.

Iar după strămutarea din aceste vremelnice, fie să vă învrednicească pe voi pe toți și de împărăția cerurilor, în veacul veacurilor nesfârșiți și neîntrerupți. Amin.

În anul mântuirei 1701, luna iunie.

Al strălucirei voastre cei de Dumnezeu păzite umilit rugător și serv, Antim ieromonahul, tipograf din Iviria.