Dedicația din Noul Testament, tipărit la București, în anul 1703

Jump to navigation Jump to search
Dedicația din Noul Testament, tipărit la București, în anul 1703
de Antim Ivireanul


Prealuminatului, înălțatului și bunului credincios domn oblăduitoriu a toată Țara Rumânească, Io Constantin Basarabă voevod, plecate închinăciuni.

Întoarce-se pururea magnitul cătră polus; zboară spre înălțime focul; pleacă-se în sânul pământului piatra; aleargă apele în brațele mării; și în scurte cuvinte toate lucrurile cătră chendrul lor să pleacă.

Deci dară de iaste așa, nu iaste nicidecum minune, de vreme ce acestui dumnezeesc Testament toate ce sunt în sânul credinciosului, iubitoriului de Hristos și creștinescului tău suflet, ca la un chendru firesc aleargă. Pentru ce? Că precum céle sfinte să cuvin sfinților și céle sfințite sfințiților, așa și céle creștinești, creștinilor să cuvin.

Multe adevărate creștinești și de Dumnezeu plăcute și de suflete folositoare cărți, dentru ale mării-tale cheltuiale, spre folosul cel de obște, s-au dat; iară de cât toate mai folositoare de suflete și mântuitoare iaste aciasta a Noului Testament. Pentru că, de vréme, după cum zice fericitul Pavel, alt nu iaste Evangheliia, fără numai putérea lui Dumnezeu spre mântuire la tot cela ce créde, arătat iaste cum că decât toate cărțile besericești aciasta iaste mai folositoare de suflete și mântuitoare.

De vréme ce Evangheliia iaste sabiia carea biruiaște toate armele potrivnicului, cu aceasta călcăm toate rélele, răbdăm cu îndrăzneală céle împrotivă, gonirile, ticăloșiile, năcazurile și moartea, asămănându-se celui ce bine s-au vestit și mult pătimașului mântuitoriu: pren mijlocul Evangheliei biruim pre iudei, rușinăm nebună înțelepciunea neînțelepților înțelepți ai lumii aceștiia; cu Evangheliia Pavel au smerit mândriia Romei și într-însa o au întemeiat; Ioann cu lumina Evangheliei au luminat întunecata Elada; Petru au întors toată Iudea și toți apostolii au sădit viia cea de taină, besérica; supus-au răsăritul, biruit-au pe tirani, n-au băgat în seamă sudălmile, n-au socotit muncile, izgonirile și moartea, ci mergea bucurându-se despre fața adunării.

Evanghelia arată pre cel ce pentru noi s-au întrupat, pătimind și cu necinste murind, cea desăvârșită a lui dumnezeire, și desăvârșit omenire; adeverează pre cea de margine a lui începătoare stăpânire a vieții și a morții. Prin Evanghelie ne-am împăcat cu Dumnezeu, și den fiii mâniei ne-am învrednicit a-i fi fii prin botez. Prin Evanghelie eu pre voi am născut.

Deci câtă plată socotești, prealuminate doamne, să iai de la bogatul dătătoriu și platnicul Dumnezeu pentru tipăritul dumnezeeștii aceștiia și de suflete folositoarei cărți al Noului Testament? Mare slavă au luat adevărat și cinste nemuritoare Ptolemeu, împăratul Eghipetului, pentru tălmăcirea Bibliei în limba elinească. Iară măriia-ta mai mare cinste și plată vei lua în aciastă lume și în cea viitoare, pentru căci Noul acesta Testament al mântuitoriului, fiind întru limba cea părintească tălmăcit, cu ale mării-tale cheltuiale spre cea de obște folosință l-ai mai tipărit și l-ai dat.

Deci pentru aciasta fără îndoială adeverez cum că aicea vei să séceri roada acestui bine și a creștineștilor tale lucrări: întărire lină, viață îndelungată și mulți ani la preaînălțat scaunul măriiitale, asupra vrăjmașilor tăi biruință, dumnezeiască scutire și ajutoriu la toată prealuminată casa măriii-tale; iară în cea viitoare nespusele acéle bunătăți carele mai nainte de întemeiarea lumii s-au gătit creștinilor și credincioșilor domni.

Priméște-o dară cu ochiul blând și așa să te avem cu sănătate și cu zile îndelungate, în ani mulți, spre slava și lauda pravoslavnicilor creștini, și spre sporiul folositoarelor de suflete ca acésté fapte.

Al măriii-tale mic și plecat rugătoriu, smeritul întru ieromonahi, Anthim Ivireanul.