De ce? (Ana Conta-Kernbach)

Pe ieri nu-l poți întoarce, pe mâni nu-l poți ghici
Și tu trăiești de-a pururi din vremi ce nu pot fi...
O clipă, picurată în mers de veșnicie,
Între neanturi două, ce-a fost, ce va să fie,
Atât e pentru tine!...
Ți-o curmă-n tânguire dureri ce mai trăit
Și licăriri sfioase din visul irosit!...
Pe ieri nu-l poți întoarce, pe mâni nu-l poți ghici
De ce trăiești de-a pururi din vremi ce nu pot fi?
A ta e clipa numai, o soarbe cu nesațiu,
Cât vremea te încape în ne-ncăputul spațiu!