Deșteptarea României

(Redirecționat de la Deşteptarea României)
Jump to navigation Jump to search
Deșteptarea României[1]
de Vasile Alecsandri


Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare,
N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce s-nalță pân' la ceruri din a lumei deșteptare,
       Ca o lungă salutare
       Cătr-un falnic viitor?

Nu simțiti inima voastră că tresare și se bate?
Nu simțiți peptul vostru un dor sfânt și românesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
       Ce pătrunde și răzbate
       Orice suflet omenesc?

Iată! lumea se deșteaptă din adânca-i letargie!
Ea pășește cu pas mare cătr-un țel de mult dorit.
Ah! treziți-vă ca dânsa, frații mei de Românie!
       Sculați toți cu bărbăție,
       Ziua vieței a sosit!

Libertatea-n fața lumei a aprins un mândru soare,
Ș-acum neamurile toate cătră dânsul ațintesc
Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
       Se cerc vesel ca să zboare
       Cătră soarele ceresc!

Numai tu, popor române, să zaci vecinic în orbire?
Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire,
       La obșteasca fericire,
       La obștescul viitor?

Până când să creadă lumea, o! copii de Românie!
C-orice dor de libertate a perit, s-a stins din voi?
Până cind să ne tot plece cruda, oarba tiranie
       Și la caru-i de trufie
       Să ne-njuge ea pe noi?

Până când în țara noastră tot străinul să domnească?
Nu sunteți sătui de rele, n-ați avut destui stăpâni?
La arme, viteji, la arme! faceți lumea să privească
       Pe câmpia românească
       Cete mândre de români!

Sculați, frați de-același nume, iată timpul de frăție!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpați
Aruncați brațele voastre cu-o puternică mândrie
       Și de-acum pe vecinicie
       Cu toți mâinile vă dați!

Hai, copii de-același sânge! hai cu toți într-o unire
Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
Pas, români! lumea ne vede ... Pentru-a Patriei iubire,
       Pentru-a mamei desrobire
       Viața noastră să jertfim!

Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui țară libertatea renviind,
Fericit, măreț acela care sub un falnic soare
       Pentru patria sa moare,
       Nemurire moștenind.

Note[modifică]

  1. Această poezie nu a fost publicată în ediția I a Doinelor, fiindcă volumul, tipărit la Paris, avea a trece prin Austria pentru ca să intre în România.