Dansatoarea
Pe plaja unde valurile joacă,
Într-un vârtej de soare cum a stat,
Ca o coloană vie își îmbracă
În raze trupul încordat.
Apoi c-un singur gest lăsând să cadă
Lumina ca un văl uluitor
Din împietrirea coapsei de zăpadă
La degetul de la picior,
Desfășurându-și șarpele, mișcarea
Deodată o cuprinse pân' la gât.
Dar ochii ei păstrându-și nepăsarea,
Străini de joc, n-au coborât.