Cu gând
Cu gând, cu dor la tine-s
Când păsări blând s-alintă
Pe creanga mlădioasă
Cătând la soare țintă.
Cu dor, cu gând la tine-s
Când vântul să pătrunză
Prin crengi, își face drumul,
Foșnind încet din frunză.
De glasuri de mărgele
Văzduhul când răsună,
Te-aud spunând în versuri
De-o dragoste nebună.
Iar foșnetul din ramuri
Și-al crengii clatin blând...
Ce farmec în natură
Când ne plimbam visând!