Corbul și vulpea (Heliade)

(Redirecționat de la Corbul şi vulpea (Heliade))
Jump to navigation Jump to search
Corbul și vulpea
de Ion Heliade Rădulescu


Corbul sta pe loc tot corb
(Precum orbul e tot orb
Și ciocoiul e tot ciocoi
Cât sa-l cânți cu usturoi),
Nicidecum nu mai albise,
Nici acvilă devenise
Precum vulpea-i promisese
Pe când cașul îi ștersese.

Ca un corb, dar, mai aflase,
De pe unde tot umblase,
Un codroi de cașcaval;
Și cu dânsu-n cioc se duse
P-un copac și mi se puse
Ca un bun industrial.

Vulpea, tot ca jupâneasă
Ce cam rar o dă p-acasă,
Iar ieșise la primblare;
Și bunul miros ce are
D-ici, de colo o-ndreptă
Sub copac, și-n sus cătă:

"Jupân corb?... o! plecăciune!...
O, Doamne! ce frumusețe!
Ce pasăre! ce minune!
Ce splendoare! ce mândrețe!
Dar unde-i gurița lui?
Cui s-o ceri și cui să spui?
De l-aș auzi o dată
N-aș da-o pe lumea toată."

Cerbul toate le-auzea,
Se făcea că nu simțea:
Își căta de cina sa,
Cașcavalul își mânca.

"Doamne corb! o rugăciune!
Excelență!... plecăciune!...
Altețea domniei-tale
Trece peste-un deal ș-o vale,
Încât vestea ți s-a dus."

Corbul nici că asculta,
Peste câmpuri se uita
Și de cină își căta,
Și făcea un chef nespus.

"Grațioasă maiestate!
Strălucite, preanălțate,
O, ce mare împărat!...
Dar e mut... ah, ce păcat!"
Corbul, însă, tot tăcu
Până cina își făcu;
După ce o termină
Și bine se ospătă,
Către vulpe s-adresă
Și așa îi cuvântă:

"Hei! a fost pe când a fost,
Pe când era tata prost,
Că vulpea c-o zicătură
Îi ștergea cașul din gură;
Dar acum e altcevaș,
Gura nu mai pui pe caș.
Hei, vulpoi de năciunal,
N-a fost bun ăst cașcaval?"

Dacă știi că de demult
Din punga celor ce-ascult
Lingușitorii trăiesc,
Să-ți spun și eu una lată:
Că cei ce-au mințit o dată
Anevoie mai trăiesc.

1860