Cocorul și românul
A fost... a fost un groaznic lup,
Și plin sta el cum e un stup,
Că mult mi se-ndeletnicise
O oaie toată de-nghițise.
Dar îmi ședea posomorât:
Un os i se oprise n gât.
Când iată sus în zbor, ușor
Mi se avântă un cocor.
«Oprește-te, prietin drag...
«Opreste-te și vezi ce trag!»
Din zbor cocorul se opri,
Restriștea lupului privi
Și lung pe gânduri nu stătu,
Că lângă dânsul se dădu,
În gâtu-i capul își băgă
De os în clipă mi-l scăpă.
«Ce-mi dai?» acum cocorul zise.
Iar lupul îl privi și râse:
«Prin tine eu de chinuri scap,
«Iar tu prin mine scapi cu cap.
«În gură-mi tigva-ți când era,
«Erai și tu-n puterea mea.»
Cocorul foarte mulțămit
Nici un cuvânt n-a mai grăit.
A fost, un uriaș, a fost,
O namilă cam fâr’ de rost,
Ce într-o râpă-ngrozitoare
Se răsturnase pe spinare,
Și chip n-avea el nici-de-cum
Să iasă iar în sus la drum,
Dar cum amar se văicăra
Un Românaș pe țărm zărea,
«Oprește-te, prietin drag...
«Oprește-te și vezi ce trag
Din cale omul se opri
La chinul namilei privi
Și lung pe gânduri nu stătu
Ci ajutor îi și dădu:
În râpă mâna mi-i întinse,
Iar uriașul o cuprinse
De ea vârtos se sprijini
Și vesel sus pe mal ieși.
«Ce-mi dai?» acuma omul zise.
Iar namila-l privi și râse:
«Ce-ți dau prietene? nimic. —
«Ori crezi cum-va, că un pitic
«Ar fi în stare-a ajuta
«Pe-un uriaș cu mâna sa?
«De brațu-ți, da, m-am apucat,
«Dar însumi eu m-am ridicat!
«Tu... mi-ești dator, căci te-am cinstit
«În ajutor când te-am primit.
«Deci iute dă-mi o răsplătire
«Căci voi s-o am ca amintire
«Că m-am urcat din cea hâtroapă
«Ș-am s-o dau tatei peste groapă!
Și uriașul cum grăia
Un braț din umăr mi-i zmâncea
Românului ce-l ajutase
Și din nevoie îl scăpase!
Și cum sta omul și gemea
Și-ndurerat în sus privea,
De-asupra-l iată un cocor
Mi se opri din aprig zbor:
«Și eu un lup am ajutat,
«De chinuri mari l-am ușurat.
«Dar mult mai bun e lupul meu,
«De cât fu uriașul tău.
«O namilă azi tu scăpași
«Și grea răsplată îți luași!
«Pe lup eu tot l-oi ajuta
«Când la nevoie s-ar afla,
«Iar tu cu brațul ce mai ai
«În veci vr-un sprijin să nu dai
«La cel pe care-l ajutași,
«Chiar de la moarte îl scăpași.
«De-l vei mai sprijini tu iar
«Te-a răsplăti și mai amar...
«Odată de-l vei,mai scăpa
«El și mormântul ți-o săpa!
Galați, 9 Ianuare 1889