Ceasurile

Jump to navigation Jump to search
Ceasurile
de Dimitrie Anghel
Publicată în Sămănătorul, 8 ian. 1906


În orașul unde-am stat
Ani li ani, cînd crește
Liniștea pe înserat,
Turn cu turn vorbește.

Turn cu turn socoate rar,
Vieței numărate:
Clipele ce se-ntorc iar
În eternitate.

Bate-ntîi un ceas sfios
Cine știe unde,
Și-n târziu auzi din jos
Altul cum răspunde.

Cîntă liniștea, și-acum
Altele rămase,
Se-ntîlnesc grăbite-n drum,
Și cad peste case.

Cad, și-apoi răsună iar
Supt bolți așa clare;
Parc-arunci într-un pahar
Cu mărgăritare.

Cad, și-apoi, scăpînd din nou,
Pînă se distramă,
În zadar cîte-un ecou
Cînd și cînd mai cheamă.

Vin apoi la geamul meu,
Și cu note pline
Bat, pîn'în tîrziu mereu,
Să le-aud de bine.

Să le-aud, să socotesc
Cînd bat noaptea-ntreagă,
Cîtă vreme prăpădesc
De cînd îmi ești dragă !