Ce vor socialiștii/Introducere
Potrivnicii noștri vorbesc despre comunitate la femei, despre falanstere și despre alte bazaconii arătând că au auzit și ei câte ceva despre socialismul metafizic și utopic, dar că habar n’au de socialismul științific. Aceste două feluri de socialism se deosibesc însă ca cerul de pământ unul de altul. Socialiștii utopiști, jigniți de nedreptățile societăței în care trăiau se închideau în odaie și alcătuiau un plan cât se poate de desăvârșit, găseau niște forme sociale cari să înlăture toate nedreptățile și să aducă pe lume ceea ce li se părea lor dreptate complectă. Societatea o luau drept un fel de ceară, care ar putea fi topită și căreia niște meșteri dibaci i-ar putea da formele dorite: formele sociale rele le asemănau cu clădiri vechi cari trebue risipite și apoi făcute din nou după un plan mai bun, ca să fie folositoare, trainice, etc. Altă grijă n’aveau decât să alcătuiască un plan perfect; iar perfecția planului atârna dela desvoltarea intelectuală și morală a meșterului arhitect-reformator. Negreșit, fiecare meșter (având aplicările, patimile, vederile, ideile sale), făceau alt plan și nu era potrivire între reformatori; trebue deci de ales cel mai bun. Se înțelege că nu se ținea nici o seamă de caracterul inșilor ce alcătuesc un popor, nici de istoria societăței; lucrul ar fi fost de prisos de vreme ce își închipuiau societatea ca o ceară moale, ori ca lemn de clădit.
Socialismul științific n’are nici un amestec nici cu metoda socialismului utopic, nici cu chipul cum își plăzmuește acela societatea. Socialismul științific se întemeiază pe cea mai mare generalizare la care a ajuns știința, pe evoluție. Socialismul științific știe că după cum omul își datorește individualitatea la o mulțime de schimbări, începând prin ale protoplasmei, formată odinioară în oceanul primitiv, trecând prin un șir lung de strămoși până la momiță și dela aceasta prin lungul șir de strămoși sălbateci, barbari și civilizați, până la omul sub forma de azi; — tot astfel societatea de azi este eșită dintr’o lungă evoluție al cărei început se pierde în întunericul timpului, și a trecut prin mulțime de forme până ce a ajuns așa cum este.
Socialismul științific știe că formele sociale sub cari trăim sunt pricinuite de istoria trecută a omenirei, de caracterul inșilor din cari e alcătuită și că o evoluție foarte lungă a format chiar și acest caracter; el știe că trecerea dela o formă socială la alta nu-i o întâmplare atârnătoare de planul vre-unui geniu și că societatea ar fi schimbat forma veche chiar dacă nu se năștea acel geniu; știe că schimbarea formelor sociale este lucru tot așa de neînlăturat ca și schimbarea formelor copilărești în formă de om în vârstă, ori ca schimbarea omidei în fluture. Dar dacă schimbarea formelor sociale de viață este ceva firesc, dacă urmează din legile evoluției, este vădit că formele sociale de azi sunt tot așa de puțin veșnice cât și mulțimea de forme prin cari a trecut societatea până acum și cari tot veșnice se păreau oamenilor de pe atunci. Când socialismul zice că omenirea va trece din formele sociale de astăzi, în altele, socialismul are de partea sa toată știința omenirei și numai utopie nu-i. Tot atât de științifică este și metoda prin care socialismul modern ajunge a afla cari anume vor fi formele sociale viitoare. Socialismul științific nu zice: „Iată un plan minunat de organizare sociale, primiți-l și viața pe pământ va ajunge raiu”, ci privind mișcarea omenirei, o analizează, îi caută legile, și din analiza trecutului deduce formele viitorului.
Metoda socialismului științific este deci metoda tuturor științelor pozitive, care din analiza cunoscutului află necunoscutul. Metoda este tot așa de exactă ca și cea întrebuințată în aritmetică pentru deslegarea unei regule de trei. Matematicul are de aflat valoarea unui necunoscut, x, și i se dau mai mulți cunoscuți din cari i se cere să afle cât de mare este x. Prin lucruri cunoscute, ținând seamă de legile ce leagă schimburile de mărime ale cunoscutelor cu x, matematicul desleagă problema. Socialismul științific are și el un necunoscut, un x de aflat, anume formele viitoare ale societăței, și are cunoscută istoria formelor trecute și actuale ale societăței. Prin analiza acestor forme cunoscute, formele viitoare sociale se pot deduce. Se înțelege că deslegarea problemei socialiste este nespus mai grea decât a regulei de trei, se înțelege că socialiștii pot greși în cercetările lor cum pot de altmintrelea să greșească și matematicii; dar atunci rămâne de arătat că analiza nu-i făcută bine, ori că s’a greșit cutare sau cutare deducere din fapte. Așa, este o polemică științifică între socialiști și între potrivnici lor; dar numai acela căruia îi lipsește știința și bunul simț ori amândouă, poate privi socialismul ca utopie, ca fantezie.
Analiza istoriei a adus pe socialiști la înțelegerea bazei materialiste a istoriei. N’am putea să explicăm mai bine această concepție decât prin vorbele lui Fr. Engels, care, după Karl Marx, este cel mai de frunte reprezentant al socialismului științific: „Concepțiunea materialistă a istoriei se întemeiază pe faptul că producțiunea și schimbul productelor sunt baza întocmirilor sociale: că în fiecare societate istorică, împărțirea roadelor muncei și cu dânsa formarea claselor atârnă dela cum și ce se produce în numita societate și dela cum se schimbă acele producte. De aci urmează că pricinile schimbărilor sociale și politice trebue căutate nu în capetele oamenilor, nu în priceperea mai mare ori mai mică a veșnicului adevăr și a justiției, ci în schimbarea mijloacelor de producțiune și de schimb, adică trebue de căutat nu în filosofia ci în economia unei epoce”[1].
Mulți se vor mira de această concepție, că bazele economice sunt factorul de căpetenie care explică mișcarea omenirei; să nu uite însă, că sub fraza „cum produc, ce produc și cum se schimbă productele”, Engels înțelege desvoltarea producțiunei, mijloacele de producțiune, împărțirea muncei, cooperația, desvoltarea instrumentelor de muncă, etc. In general e greu de priceput acest adevăr, fiindcă istoria oficială predată în școli, este încă de tot metafizică și explică toate schimbările prin faptele unor oameni mari: Alexandru Macedon, Napoleon, etc. De altmintrelea socialismul științific, găsind că pricinile schimbărilor istorice au fost mai ales faptele economice, nu neagă alți factori și chiar, cum vom vedea mai jos, socialismul prevede o vreme când mintea omenească va fi călăuza istoriei, omul va conduce istoria în loc de a fi dus de dânsa, și atunci toate schimbările sociale vor avea pricina în filozofie și morală, nu în economia unei epoci.
Analizând feluritele epoci mai însemnate, prin cari a trecut omenirea, analizându-le din punctul de vedere al intereselor economice, socialismul arată pricinile de frunte ale celor mai însemnate prefaceri sociale perindate de omenire, arată trecerea dela robie (temelia societăței antice) la servaj (temelia societăței din vârsta de mijloc) și dela servaj la salariat (baza societăței burghezo-capitaliste de azi). Cercetând temeliile materiale din epoca capitalistă, epocă în care trăim, socialismul științific găsește o mulțime de factori cari o descompun și o mulțime cari, chiar în sânul societăței de azi, desvoltă embrionul societăței viitoare, tot așa cum cea din vârsta de mijloc a trecut în forma de azi.
Analiza critică a istoriei omenirei și a prefacerilor sociale e, de bună seamă, cea mai strașnică chestie ce a turburat vreodată lumea, și deslegarea ei, într’un fel ori în altul, este de interes practic fără de seamă; e vorba de viață ori de moarte pentru omenire, mai ales în vremurile noastre cele pline de pesimism, de descurajare, de nemulțumire, în timpurile noastre când fiecare om simte, dacă nu înțelege, că aerul chiar e încărcat cu materii explosibile, că mâine, poimâine, o explozie îngrozitoare va sili să se hotărască formele sociale într’un chip ori în altul. Și când vor veni acele timpuri, trebue ca fie-cine să fie la locul său, trebue să știe ce are de făcut și vai de cei pe cari ceasul acela îi va găsi nepregătiți, de cei cari din lipsa de înțelegere a faptelor ce se petrec zilnic, nu vor ști ce să facă și cum să se poarte! Convingerea și înțelegerea nu se capătă decât prin studii.
Paginile ce urmează sunt o sistematizare a ideilor științifice socialiste. Se înțelege, că nu avem pretenția de a arăta în câteva file socialismul pe de-a ’ntregul și pe larg; mai de grabă am zice că facem o schițare. Dar această expunere a noastră va folosi, aducând luarea aminte a dușmanilor și a prietenilor asupra punctelor celor de mai mare însemnătate, va grămădi desbaterile asupra socialismului adevărat și nu asupra unor năzăriri, botezate fără nici un drept cu numele de socialism; va pune partidul nostru la adăpost de fel de fel de născociri, ce i se pun în socoteală. Expunerea aceasta fiind crezul nostru, se înțelege că nu ne socotim răspunzători decât pentru cele scrise aici. Dar are și relele ei această expunere explicată pe scurt: multe chestii însemnate vor fi nedesvoltate îndeajuns ci numai atinse, și se poate să nu le înțeleagă unii, ori, și mai urît, să le înțeleagă greșit; se poate iar ca unii să scoată din principiile noastre încheeri greșite; pe urmă arătarea pe scurt a unor chestii grele, cere nu numai cetirea cu mare băgare de seamă, dar chiar studiarea acestei scrieri.
- ↑ Vezi „Originile Socialismului științific” de Fr. Engels.