Cavalerul Olaf

Cavalerul Olaf
de Heinrich Heine
Traducere de Ștefan Octavian Iosif

Publicată prima oară în Epoca, 5 martie 1898


I[modifică]

Doi bărbați de-un ceas așteaptă
La biserică, în poartă;
Rege-i unul, gîde-i altul,
Haine roșii ambii poartă.

— După cum aud eu, slujba
Cununiei e sfîrșită.
Regele s-a-ntors spre gîde:
— Stai cu barda pregătită !

Orgă, clopote... Norodul
Dă năval din catedrală:
Lung alai; în mijloc mirii
Strălucind ies la iveală.

Firavă, nespus de tristă,
Fiica regelui privește;
Vesel și semeț e Olaf:
Gura-i rumenă zîmbește.

Cînd spre-ntunecatul rege
Gura-i rumenă-și îndreaptă:
— Ziuă bună, tată-socru !
Moartea astăzi, știu, m-așteaptă.

Rege, pîn’ la miez de noapte
Mai amînă-mi ceasul morții;
Vreau să-mi văd banchetul nunții,
Danțul la lumina torții.

Lasă-mi viața pîn’ ce cupa
Cea din urmă voi goli-o.
Lasă-mi viața, lasă-mi viața
Pîn’ la danțul de adio !

Regele s-a-ntors spre gîde:
— Viața-i fie-ngăduită
Pînă azi, la miezul nopții —
Stai cu barda pregătită !

II[modifică]

Stă Olaf la praznicul său nupțial,
E ultima cupă, e ceasul fatal,
Femeia lui stă lîngă dînsul
Și-o-neacă plînsul...
Călăul stă la ușă.

Pornește viu danțul, și, dornic-păgîn,
Și-apropie Olaf soția la sîn:
Ei joacă la lumina torții —
E danțul morții...
Călăul stă la ușă.

Cum sună viorile viu și voios !
Cum șuieră flautul trist și sfios !
Privind pe-amîndoi jucătorii,
Te prind fiorii...
Călăul stă la ușă.

Și Olaf, în vuiet, îngînă nebun:
– Mi-ești dragă, mi-ești dragă
                Cît nu pot să-ți spun,
Nici inimă nu-i să priceapă —
E frig în groapă...
Călăul stă la ușă.

III[modifică]

Olaf, bate miezul nopții,
Și la moarte-acum te cheamă !
Tu pe fiica unui rege
Ai iubit-o fără teamă.

Rugi călugării îngînă;
Omu-n haina roșe ține
Barda-n mînă și te-așteaptă
Lîngă negrul stîlp, pe tine.

Olaf vede zid de săbii,
Vede torțele cum pică —
Gura-i rumenă zîmbește,
Vesel ochii-n sus ridică :

— Binecuvîntate fie !
Ceruri, soare, lună, stele !
Blînd popor de păsărele
Vesele ciripitoare !

Binecuvîntate marea
Și cîmpia-mpodobită !
Ochii tăi frumoși, iubită,
Viorelele frumoase...

Ochi frumoși, ochi viorele,
Numai voi mi-ați stins norocul,
Binecuvîntat și socul
Unde mi te-ai dat tu mie !