Carol II: Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie/Capitolul 3
M. S. REGELE CAROL II, STRĂLUCIT EXEMPLU DE VIRTUȚI STRĂJEREȘTI
PRIMUL CONSILIU DE STATORNICIRE A PROGRAMULUI STRĂJERESC
IDEIA unei temeinice pregătiri a tineretului, în spiritul cel nou al vremii, căuta demult în mintea Su-veranului-Pedagog, făgaș de realizare. Știința educației îmbracă forme universale, însă mijloacele și scopul urmărit, trebuie adaptate la specificul nostru românesc.
După adâncile frământări în toate domeniile vieții naționale, unde prezența Celui mai Clar-văzător Suveran se impunea, după obositoarele strădanii ale unui an de muncă Regală, M. S. Regele retras pentru odihnă în colțul de liniște și farmec dela Sinaia, a pus la temelia mișcării străjerești o jertfă simbolică a clipelor de repaus.
Când toate pregătirile au fost puse la punct, a hotărît convocarea primului consiliu superior de îndrumare în frunte cu șeful guvernului, capul bisericii și miniștrii respectivi, pentru a le împărtăși principiile diriguitoare ale nouei forme de educație națională, morală, socială și fizică.
Era în toamna anului 1934.
Sfetnicii Țării s’au adunat la sfat și Monarhul-Peda-gog a prins a depăna firul gândului de-atâta vreme tors, luminând cărări metodologice, înlăturând atâta balast teoretic și croind pe măsura nevoilor noastre, cea dintâi haină potrivită ființei românești.
Și schițarea celei dintâi pedagogii naționale, poartă între file întreaga taină a isbânzii de mai târziu: Puterea strădaniei împinsă până la abnegație și strălucirea sacrificiului de o înaltă etică regală.
începutul acesta printr’o caldă și generoasă ofrandă dăruită străjeriei, va servi de-alungul anilor drept far călăuzitor și toiag de sprijin pentru cei înrolați în armata albă.
Acel ce știe să înflăcăreze și să dea avânt energiilor tinerești, Acel ce solicită truda împinsă până la sacrificiu, Acel ce călăuzește destinele Neamului românesc spre culmile prestigiului universal, Acela are marele merit de a fi dat Primul exemplu.
Sub fruntea încruntată a Bucegilor, din cuibul de vulturi al Dinastiei, a răsărit în vremea de vacanță regală, luceafărul adevăratei pedagogii românești: STRAJA ȚARII și ideia străjeriei.
PE CÂMPUL CELEI DINTÂI EXPERIENȚE
LA Breaza, în dimineața zilei de 13 Septembrie 1934, e zarvă mare.
M. S. Regele Carol II inspectează prima serie de comandanți străjeri, spre a verifica rezultatele practice ale programului străjer esc. Din tot județul Prahova s’au ales 60 de învățători și învățătoare, precum și 150 copii cu cari să se experimenteze metoda educației noui.
Sunt prezenți toți membrii consiliului superior de îndrumare iar în întâmpinarea Suveranului a ieșit întreg poporul din împrejurimi. E zi de sărbătoare, zi cu adevărat istorică în evoluția mișcării străjerești. Marele Străjer venia să constate personal, rodul celor dintâi aplicații străjerești.
Primirea făcută de popor, care nu precupețea uralele, entuziasmul și fastul oficial al zilei precum și arșița de soare într’un câmp descoperit, ar fi fost elemente hotă-rîtoare ca înalta vizită să se limiteze doar la o trecere în revistă și un sfat cu conducătorii abia înfiripatei instituții.
Dar M. S. Regele venise nu numai pentru a da o strălucire simbolică străjerismului, nu numai pentru a răspunde unei protocolare invitași, ci cu hotărîrea de a adânci problema, de a găsi forma cea mai potrivită pentru a o încadra într’un sistem de interes național, care să asigure desvoltarea, pe teren constructiv, a tinerelor generații.
Conducătorii primului curs, cunoscători ai gândului regal și cari vor rămâne pentru totdeauna legați sufletește de mișcarea străjerească, pentru a nu prelungi o vizită și așa destul de obositoare, comprimaseră programul demonstrațiilor, astfel ca în două ore totul să se poată termina.
M. S. Regele însă, cere programul întreg, experimentat timp de 12 zile și trece la verificarea pe teren a tuturor punctelor stabilite.
Cei 60 de învățători și-au împărțit în cuiburi micii străjeri formați aci, executând fiecare partea ce i se rezervase. Suveranul trece la fiecare grup, observă, lămurește, sfătuește, încurajează. Stă de vorbă cu comandanții să le afle gândurile, stă de vorbă cu micii străjeri spre a putea constata reflexul psihologic al cursului. Pe față-I înflorește un zâmbet de adâncă mulțumire sufletească. Se simte din ce în ce mai prins în mrejele programului și soarele par’că nu mai arde ca în primele ore, ci mai mult luminează.
Au uitat par’că toți de oboseală. De-alungul cordoa-nelor de garduri, poporul a stat neclintit ca și cum ar fi vrut să ghicească ori să verifice alături de Suveran, isbânda mișcării străjerești.
înalții sfetnici, în frunte cu I. P. S. Sa Patriarhul și miniștrii, furați de vraja nouă a unei mistici românești, păreau să adâncească în minte o admirație și o divini-zație.
Dintr’o înaltă intuiție a Cârmuitorului destinelor naționale, răsărise această școală fără ziduri reci, fără catedră, fără note și catalog, fără bănci de imobilizare a svâcnirilor primei copilării, dar și fără de acestea, nu mai puțin o școală.
O școală vie însă, o școală a caracterului, a deprinderilor pare să înceapă dela educator, a cuceririlor pe teren practic și spiritual, a farmecului vieții copilărești, a pregătirii temeinice pentru formarea unui spirit de jertfă închinat Țării și Regelui care o reprezintă.
Au coborît umbrele serii trimise de hăurile munților, au început și stelele să clipească pe cer.
M. S. Regele mai avea de văzut ceremonialul cobo-rîrii Pavilionului Național.
Nu va putea să uite nimeni din cei ce-au avut norocul să fie de față, clipele acelea de pătrunzătoare și sgu-duitoare emoție, când, sub lumina palidă a lunii și candela miriadelor de stele, se săvârșia o adevărată taină a legăturii între Rege, copil și popor, făcând să răsune până departe peste negurile de codri, refrenul cântării sfinte:
„Cu noi este Dumnezeu,
„înțelegeți neamuri și vă plecați,
„Căci cu noi este Dumnezeul
IN VREME DE GREA ÎNCERCARE
STATORNICIREA vieții străjerești creiase un spirit nou și opinia publică era din ce în ce mai dornică să participe la marile demonstrații tinerești. Primul 8 Iunie (1935) avusese un răsunet deosebit, ce depășise granițele.
La cel de-al doilea 8 Iunie (1936), înalții conducători de State prietene veniseră să participe la desfășurarea armatei albe pe imensul câmp al Cotrocenilor.
Era pentru a doua oară când se executa la noi în Țară un program de masse tinerești.
A fost hărăzit însă de soartă, ca la sfârșitul marilor demonstrații să se dărâme o tribună cu câteva mii de oameni veniți să guste farmecul mișcărilor de ansamblu, iar țipetele celor de sub dărâmături, să turbure o clipă mulțimea.
Și-atunci, privirea tuturora a căzut pe cei 20.000 stră-jeri strânși în jurul comandanților, rar exemplu de disciplină și sânge rece în fata nenorocirii. Exemplul stră-jerilor a trecut și la mulțime, evitându-se astfel poate o nouă nenorocire.
Dar privirea de groază a poporului rămas liniștit în tribune, a urmărit cu o adâncă admirație gestul de o înaltă semnificație morală al Marelui Străjer, care, părăsind singur tribuna regală, Și-a făcut loc prin mulțime spre locul nenorocirii.
— Garda, garda, strigase cineva care-L văzuse amestecat în mulțimea din jurul tribunei risipite.
Răspunsul Suveranului spontan și categoric, a venit ca o lecție de neuitată abnegație:
— N’am nevoe de gardă! Să pună mâna toți ca să salvăm pe cei prinși dedesupt...
In clipa aceea, era Ocrotitorul, Părintele îndurerat, ce-avusese prilejul să treacă cu străjerii Săi una din probele cele mai grele ale puterii străjerești.
Și micii străjeri începură să transporte pe cei accidentați spre corturile sanitare, să le panseze rănile, să le păstreze obiectele pierdute, sub privirea Supremului Comandant ce-avea să verifice dintr’o lovitură a soartei,. tăria și disciplina străjerească.
In schimb, străjerii au putut vedea în Marele Străjer exemplul viu al Celui mai desăvârșit Educator.
Cel din urmă care a părăsit terenul, a fost M. S. Regele.
înfruntând urgia naturii
CENTRUL de formarea comandantelor străjere dela Predeal funcționa de un an, când M. S. Regele își anunțase Inalta-I vizită.
Mii de profesoare și învățătoare se formaseră aci în spiritul cel nou al vremii, care cere dela Mamă și Educatoare atâta efort de îndreptare a oricăror scăderi sufletești.
încă din zorii zilei când se pregătea M. Sale o primire strălucită, nourii rostogoliți depe crestele Bucegilor începură să cearnă o ploae măruntă și plictisitoare, care avea să dureze ziua întreagă.
Toți erau convinși că pe o asemenea vreme, înalta vizită regală se va amâna, așteptându-se pentru aceasta din minut în minut anunțul telefonic.
Comandamentele, nespus de triste, așteptau.în sala cea mare, cu privirile îndreptate a rugă, spre înălțimile plumburii.
Deodată liniștea apăsătoare a văii Râșnoavei este sfâ-șâiată de sunetul goarnei ce vestea sosirea înaltului Oaspete.
Sutele de comandante într’un iureș de nestăpânită bucurie părăsesc localul, înșirându-se în jurul Pavilionului Național.
M. S. Regele coboară zâmbitor ca totdeauna și primește raportul Comandantei.
Ploaia se pornește mai tare, amenințând întreruperea programului.
— Vă stânjenește?... întreabă consultativ Suveranul.
— Nul nul răspunseră fericite comandantele.
— Atunci continuați-vă programul!...
Și a stat astfel Marele Străjer, care era însoțit de A. S. Regală Principele Friederik de Hohenzolern, urmărind mișcările de ansamblu, cercetând prin noroiul ce ajungea dincolo de apărătoarea pantofului, toate lucrările gospodărești în grădina de legume unde cuiburile lucrau, în ograda de păsări și animale, în alcătuirea întregii vieți gospodărești, unde comandanta se cere a desfășura o deosebită energie și pricepere.
Răpăia ploaia de care nu se mai putea nimeni apăra, biciuia rece ca niște sficiuri de bici pe fața tuturora, picăturile cădeau des ca dintr’o mitralieră a norilor, dar programul s’a desfășurat o zi întreagă, fără să i se reducă ceva din cuprins.
Iar târziu, după ce mașina Regală se pierduse în negura văii, glasul unei comandante venea să ilustreze noianul de impresii și semnificația zilei:
— Știi, abia acuma mi-am dat seama că ploaia m’a pătruns până la piele.
Marele Străjer nu se abate niciodată dela Inaltele-I hotărîri. Această tărie precum și puterea de a înfrunta orice protivnicii ale naturii, are o covârșitoare însemnătate prin exemplul din care se împărtășesc' milioanele străjerilor și comandanților noștri.
DEȘI SUFERIND, MARELE STRĂJER ESTE GATA LA DATORIE
STRĂLUCITĂ personalitate a Celui ales de Dumnezeu să ne chezășuiască isbânda Neamului și întâietatea între celelalte popoare, s’a manifestat în forme care înseamnă tot atâtea lumini călăuzitoare și exemple vii pentru românism, iar depășirile vieții obișnuite și înfruntarea atâtor primejdii, va deveni legendă pentru viitorime.
Biograful istoric al M. S. Regelui Carol II va avea de sistematizat un material vast, din care să se poată evidenția, în toate domeniile vieții, acel spirit eroic, prin care vremurile se pleacă în fața omului și al cărui isvor de energie creatoare a fost Majestatea Sa.
Orice om are dreptul să-și armonizeze munca după starea sănătății fizice.
Marele Străjer al Țării, în dragostea și voința nestrămutată de a da vieții naționale un ritm nou și structura cu substrat eroic, a înfrânt de nenumărate ori primejdia agravării unei suferințe fizice, urmându-Și programul în care Inalta-I prezență aducea puterea exemplului.
In preajma lui 8 Iunie 1937, o gripă II țintuise câteva săptămâni pe patul de suferință la Sinaia.
Sărbătoarea cea mare a tineretului II surprinsese în-tr’un început de convalescentă, care impunea încă un repaos de reconfortare trupească.
Temperatura revenea zilnic și medicii hotărîseră respectarea și continuarea convalescenții, spre a se evita complicații.
Dar Suveranul nu putea concepe ca de sărbătoarea ce-I este atâta de scumpă, să rămână închis în interiorul unei camere. Deslușia din freamătul milioanelor de suflete străjerești, deslușia din tălăzuirea inimilor românești, acea nestăvilită dragoste de a-L vedea și simți în mijlocul lor, acea temere că poate... anul acesta nu va putea mângâia cu privirea-I senină, imensul câmp al florilor străjerești.
Și-atunci, înfruntând riscurile boalei, a îmbrăcat uniforma de Mare Străjer și .alături de Augustul Fiu, Măria • Sa Marele Voevod Mihai, a sosit pe neașteptate în Capitală.
Poate că niciodată străjerii n’au simțit în suflete o iubire mai nețărmurită față de Ilustrul Lor Comandant Suprem, ca în ziua când I-au zărit făptura luminată de acelaș zâmbet în sala Tronului stând (cu temperatura de 38°) în fața celor 500 fanioane străjerești pe care-avea să le distribue personal comandanților străjeri, rostind obositoarea formulă a înmânării.
După distribuirea fanioanelor a venit rândul decorațiilor și cine a avut atunci deosebita cinste să primească
odată cu medalia și o regească strângere de mână, a simțit că mâna energică a Suveranului, ardea.
Timp de cinci ore, M. S. Regele, având alături pe Măria Sa Marele Voevod Mihai, a stat la Inaltu-I post, dând tuturora un exemplu cum nu se poate mai strălucit, de abnegația ce trebuie încrustată în sufletul oricărui comandant.
Atunci când I s’a propus, simplificarea ceremoniei pentru a se scurta durata, Majestatea Sa n’a primit.
— In străjerie să se facă totul cu deplină conștiinciozitate căci numai așa vom isbândi, cuvinte pe care stră-jerismul trebue să și le sape pe frontispiciul altarelor, de:
Credință și muncă pentru Țară și Rege!
A doua zi, efortul din ajun determinase o urcare a temperaturii, dar M. S. Regele nu înțelegea totuș să cedeze.
Și astfel, străjerii Țării L-au putut asculta iarăș și L-au putut aclama din toată puterea ființei lor.
Cu un astfel de Comandant Suprem, nu mai poate fi pentru nimeni un secret, măreția la care s’a ajuns în mișcarea străjerească.
PE ȘANTIERUL DE MUNCA
9
STRAJEREASCA IN SATUL ARACI
SATUL Araci din ținutul Trei Scaune a intrat în legendă prin minunea săvârșită acolo de comandanții străjeri ai Centrului de Inițiere Sf. Gheorghe.
Numele cu care fusese hărăzit, însemna „sat inundat11 căci era o localitate unde la cea mai neînsemnată ploae, intra apa în mai toate casele cu temelia roasă de umezeală.
Poate tocmai din cauza acestui rău permanent se îngăduise Românilor așezarea lor aici, nestingheriți de nimeni.
Zeci de ani s’au muncit bieții oameni să abată năvala apelor ce coborau de pe dealuri în puhoaie răsvrătite stricând totul în calea lor, dar munca le fusese zadarnică.
începuseră să creadă bieții oameni, că asta le e soarta. Copiii creșteau slăbiți și bolile își găsiseră culcuș în firavele lor trupuri.
In toamna anului 1936 au apărut deodată străjerii, veniți din întâmplare într’o anchetă socială. Constatările statistice în privința sănătăț ii i-au pus pe gânduri. Un sat întreg de oameni cum se cade, Românii neaoși, pierea ca sub povara celui mai groaznic blestem.
Străjerul însă nu cunoaște piedici peste cari să nu poată trece.
Douăzeci de serii de comandanți (profesori, învățători, doctori, ingineri, ofițeri, preoți) și-au dăruit aci prinosul lor de muncă.
S’au întocmit mai întâi planurile de indiguire a marginilor de sat, apoi planul înfrumusețării în interior cu șosele și drumuri, sfârșindu-se cu planul de ridicare sanitară, economică și culturală a locuitorilor.
Față de măreția lucrărilor, mijloacele materiale păreau inexistente.
Când s’a văzut la ce s’a putut ajunge prin munca fără preget a sutelor de cursiști străjeri, când s’a putut cunoaște ce forță constructivă reprezintă STRAJA ȚARII și ce folos imens aduce Țării, Prefectul Județului a cerut să intre și el în cadrele de muncă străjerească.
Intr'adevăr la Araci s’a înfăptuit o minune. Intr’un an, satul era de nerecunoscut. Localnicii spuneau că numai pe vremea lui Isus se mai puteau face asemenea minuni. O altă așezare s’a ridicat pe ruinele celei vechi. Era în mic, ceeace mâne va fi în mare pe tot cuprinsul României scăpată de balaurul ce-o răvășia, printr’un gest eroic ce se mai găsește doar pe icoana Sfântului Gheor-ghe.
Dar exemplul dela Araci ne mai poate arăta ce se poate face în orice domeniu de activitate românească printr’o colaborare efectivă între toate elementele dinamice ale unui Neam.
Când I s’a raportat M. Sale Regelui această măreață realizare străjerească a și hotărît ziua când să viziteze șantierul de muncă dela Araci.
Era o dimineață frumoasă de primăvară când Marele Străjer însoțit numai de Adjutantul personal venea să inspecteze atât Centrul dela Sf. Gheorghe cât mai ales lucrările dela Araci.
La marginea satului a fost întâmpinat de poporul ce I se închina ca unui Mântuitor și de echipele străjerilor-comandanți, ce formau un impresionant detașament cu uneltele de muncă pe umăr.
Dela cei de șapte ani și până la bătrânii cu pletele albe, toți erau înșirați în cuiburi de muncă.
Răspândiți apoi pe toată întinderea satului și-au început lucrul sub privirile adânc prețuitoare ale Suveranului ce n’a cunoscut în acea zi o clipă de odihnă. A străbătut ulițele ce străluceau acum de curățenie, gătite cu podoaba copacilor de curând plantați, a cercetat in-diguirile pe distanță de kilometri, a trecut puntea așezată de-acurmezișul râului strâns între maluri de gră-dele, a cercetat locuințele oamenilor, a cercetat autoritățile și realizările gospodărești ale micilor străjeri, a luat masa în mijlocul tuturora pe un câmp de muncă și-a răsplătit cu distincții meritate pe conducătorii acestei expediții de fericite realizări.
Pretutindeni Suveranul a dat îndrumări, a încurajat și a lăudat. Odihnă n’a aflat, decât seara târziu, când mașinile au pornit spre Capitală.
Marele Străjer stătuse o zi întreagă pe șantierul muncii străjerești, într’un umil sat românesc din Ardeal.
IN ORICE ÎMPREJURARE LA RÂND CU TOȚI STRĂJERII
ISTORIA ne face cunoscut multe gesturi de camaraderie față de ostașii fanatizați, pe care Napoleon Cuceritorul lumii le-a folosit în scurta-i dar strălucita existență.
Ne-aducem aminte de tabloul impresionant al santinelei dela Waterloo, când în locul soldatului trudit, ce adormise pe câmp, împăratul luându-i arma, i-a ținut locul, ne-aducem aminte de legendarul gest al Corsicanu-lui viteaz când în expediția din pustiurile Africei, pe o arșiță cumplită aducându-i-se și ultima rezervă de apă să-și potolească setea, privind în urmă la batalioanele cu buzele arse, a răsturnat-o în văzul tuturora, spunând că „victoria nu se cucerește decât atunci când dela împărat și până la soldat, toți se supun acelorași suferințe și greutăți11.
Sunt gesturi ce rămân adânc săpate în conștiințele celor mici și care declanșează puteri nebănuite, de rezistență și hotărîre.
Ne-amintim și noi cu deosebită mândrie de gestul atâta de simbolic al Marelui Străjer, cu prilejul marilor demonstrații dela 8 Iunie 1938 pe o ploae cumplită, când par’că cerul voia să pună la încercare voința zecilor de mii de străjeri și a poporului din tribune, M. S. Regele trecând în revistă legiunile de străjeri pe ale căror uniforme subțiri apa se scurgea nestânjenită, dar fără să-i clintească, a refuzat cu hotărîre mantaua de ploae ce 1 se întindea.
— Suntem cu toții la fel, a spus zâmbind Maiestatea Sa.
Puterea acestui exemplu a impresionat adânc nu numai pe străjeri și comandanți, nu numai poporul din tribune, dar a lăsat o impresie neștearsă reprezentanților de State streine și misiunilor venite să cunoască valoarea mișcării străjerești.
Tot în ploae și tot fără haină ocrotitoare, M. S. Regele și-a rostit la microfon cuvântul de Mare Străjer, într’o atitudine ce va rămâne de-apururi pildă vie generațiilor ce se ridică.
Așa se cucerește și așa se păstrează pe veci dragostea și încrederea poporului, căruia i se poate cere orice sacrificii, atunci când exemplul pornește de sus.
MAJESTATEA SA REGELE CAROL II MARELE STRĂJER AL ȚĂRII
EGREU să vorbești ori să scrii despre imensitatea și diversitatea înaltelor Opere Regale, după cum e greu să privești prin spărtura unui vârf de ac, făcută într’un carton, măreția armonică a naturii.
Tot ceeace e viață nouă în această Țară așezată la porțile Sud-Estului european, tot ceeace svâcnește din sufletul adolescent al Neamului, tot ceeace răsare ca podoabe pe care vremea nu le bănuia, totul se datorește strălucitei intuiții și puterii de realizare a Marelui nostru Suveran, sinteză a forțelor, din marele rezervor al Națiunii.
In fața acestui prodigios temperament, ce nu-și găsește odihna decât în muncă, factorul timp a trebuit să cedeze.
Vreme de decenii n’au fost cu putință unele lucruri, pentru a căror înfăptuire se cerea mereu îngăduință, dar, sub semnul vremii celei noui care a sfărâmat rezistențele de orice fel, ele au îmbogățit patrimoniul de siguranță și mândrie națională.
In desăvârșirea înaltelor preocupări, M. S. Regele a știut să procedeze cu un impresionant simț de Mare Educator și Pedagog.
A început prin copilăretul Tării dându-i orizontul unei Vieți de muncă și vrednicii care să prefațeze viitorul cetățenesc, copilăret pe care-L iubește cu dragostea nețărmurită de Părinte, fixând ideologia celei mai însemnate opere educative în spiritul moral, național, social și fizic: „STRAJA ȚARir.
Cucerind pe copil prin Inalta-I ocrotire și prin mărețul exemplu al Măriei Sale Marelui Voevod Mihai, Străjeria a luat un avânt nebănuit, iar faima ei a trecut de mult dincolo de hotare, stârnind admirația popoarelor mari ale lumii.
A încadrat apoi și pe adolescenți în Premilitărie, pe cei deveniți majori îi avea în rândurile disciplinate ale oștirii, iar celor cari o terminau le-a dăruit „Serviciul Social" și mândria de a fi membrii Frontului Renașterii Naționale. Un neam întreg dela copil până la bătrân, activează astăzi pe acelaș plan unitar de înălțare a Patriei, sub cutele steagului mântuitor:
Credință și muncă pentru Țară și Rege!
STRAJA ȚARII ESTE UNAjpIN MARILE OPERE ALE M. S. REGELUI CAROL II
IN cursul istoriei noastre sbuciumate, poporul Român a folosit și învățămintele propriului său trecut, dar și întâmplările altor neamuri, venite ca niște semne ale vremii să ne amintească de viitor.
Cel care a știut ca nimeni altul să descifreze pagina destinului nostru național, Profetul vremurilor noui și realizatorul tuturor năzuințelor românești, a fost și este M. S. Regele Carol 11, Matele Străjer al Țării. '
N’a formulat numai o dogmă care însemna o adâncă pătrundere în domeniul pedagogic, dar a și realizat-o prin mișcarea de înnoire a sufletelor tinerești ca și a întregului popor.
STRAJA ȚARII I-a fost dela început grija cea mai de căpetenie.
Intr’o vreme când societatea era preocupată mai mult de partea materială, Marele nostru Rege cu o strălucitoare putere de intuiție, dăruește poporului Său Lozinca mântuitoare:
Credința și muncă pentru Țară și Rege!
Armata Albă, care an de an pătrunde tot mai adânc în conștiința națională, a răspuns cu un elan demn de toată lauda, încât a cucerit încrederea tuturora în posibilitățile noastre de puternică afirmare românească.
Astăzi, un alt ritm de viață și-a statornicit cursul, iar străinătatea ne apreciază și ne cunoaște din ce în ce mai mult.
Numeroasele vizite ale Conducătorilor de State amice din jur și din Apus ca și a personalităților marcante străine, cari și-au mărturisit fără rezerve admirația și prețuirea pentru Străjeria Românească, fac dovada că STRAJA ȚARII a ajutat în largă măsură, nu numai procesul transformărilor interne, dar și operii de afirmare națională peste hotare.
Iată Opera Marelui nostru Rege Carol II, isvorîtă din nevoile românești și realizată pe un fundament puternic de energii naționale.
MÂRIA SAMARELE VOEVOD MIHAI, EXEMPLUL STRĂJERILOR DE PRETUTINDENI
IN aplicarea unei metode noui, mai ales în educație, se cere să ai o credință fermă, o perseverență neșovăitoare și în acelaș timp să poți servi de prim exemplu.
M. Sa Regele a avut credința, a perseverat și a slujit prin însăși înalta Sa pildă, îndreptarului de viață stăje-rească.
Dar n’a fost numai atâta.
A dăruit Străjeriei pe unicul Său Fiu Moștenitor de Tron și L-a făcut Cel dintâi executor al programului de viață nouă-
L-a așezat în mijlocul armatei albe și 1-a cerut supunere, spirit de ordine, voință și înfăptuire ca și celorlalți camarazi, oboseală înzecită și mai presus de toate, I-a cerut să trăiască viața tuturor categoriilor sociale de tineri ai Țării.
A fost plugar harnic cu palmele bătătorite de coarnele plugului și sapă, a fost ucenic în fabrici, lucrător la diferite construcții, tăetor de lemne în pădure, plăsmui-tor de glume la șezători, neobosit colindător al plaiurilor cu urme istorice și frumuseți fără seamăn, dar și ostaș vrednic care și-a început cariera dela gradul de soldat.
Istoria cărui popor se mai poate mândri cu un astfel de Prinț, pe care legenda îl va trece între podoabele fol-klorului de mâine?
Măria Sa Marele Voevod Mihai este astăzi cea mai luminoasă pildă a generațiilor ce se ridică.
STRAJA ȚARII a câștigat mult prin ilustrul Său exemplu, dar în acelaș timp a dăruit o strălucire nouă, misiunii de Moștenitor al Tronului:
I-a prilejuit fiorul vieții românești pe care altfel zidurile Palatului l-ar fi zăgăduit, dragostea curată a celor două zeci de milioane de locuitori ai Țării ce l-au văzut în mijlocul lor, dar mai mult decât orice, încrederea în puterile cu care Dumnezeu L-a hărăzit și înțelegerea sufletului românesc.
Iată exemplul puternic al străjerilor de pretutindeni: MARIA SA MARELE VOEVOD MIHAI DE ALBA-IULIA, și iată cum pe fire de aur, se țese istoria Celui mai slăvit dintre Regii pământului.
IN PRAG DE NOU DECENIU
UN deceniu de glorioasă și sbuciumată Domnie, se încheie printr’o isbândă ce proectează în viitor luminile celei mai puternice nădejdi.
Alte decenii se vor rostogoli în cascada vremii. Dar firul ce se va depăna din caerul nesfârșit și veșnic al viitorului, va lega tot mai mult sufletele românești va cimenta tot mai puternic blocul națiunii și va da o strălucire mereu crescândă Celui ales de soartă să ne așeze Patria la locul de mare cinste în concertul popoarelor lumii.
In pragul celui de-al doilea deceniu de glorioasă Domnie, Poporul renăscut al României veșnice, așezată în dreptele-i hotare, își strigă bucuria nețărmurită și urarea din străbuni:
Mulți ani de glorioasă Domnie, Slăvite Rege al plaiurilor și sufletului românesc și cu Dumnezeu mereu înainte!