Călătorire
Celui plecat
Un călător grăbit cum se deșteaptă
Nedumirit, pe-a visurilor treaptă,
De care țară astăzi are parte;
Și stă buimac și nu mai știe unde
A mai zărit odaie, jilț și masă;
Și dureros, chinuitor l-apasă
Străinul ce-n oglinda lui pătrunde.
Aude-n gară trenurile grele,
Și tot se-ntreabă cine o să plece.
Se pipăie și mâna lui e rece
Și calendaru-n zid își uită anul...
Și tot mai dorm în miezul vieții mele.