Câteva colinde de Sfântul Crăciun
poezie populară culeasă de
Alexei Mateevici
I
[modifică]- Doi boieri de cei mari,
- O! Leroi, Doamne [1]!
- Ca și doi drumari,
- O! Leroi, Doamne!
- Vin din Rusalim,
- Merg spre Vithleem.
- Dară cine sunt?
- Îi Iosif cel sfânt
- Și Maria sfântă,
- Care așa cuvântă:
- — Iosif, mi-i greu
- De acest drum rău.
- Vină să ne odihnim.
- Și să ne umbrim.
- De un plop au dat
- Și acolo au stat,
- De s-au răcorit.
- Plopul că s-o clătinat,
- Umbra că s-au tras,
- Soarele i-au ars...
- Sfânta Maria
- Mult se supără
- Și mi-l blestemă,
- Din gură-mi zicea:
- — Plop afurisit,
- Să nu fii rodit,
- Să crești tot în sus,
- Umbră nu mi-ai adus!
- Iară au plecat
- Și ei mi-au plecat
- Prin văi și vâlcele,
- Miriști, păpușoiști.
- Precista au picat,
- Căci s-au împiedicat
- De-o tufă din cale.
- Ea, oftând cu jale,
- Din gură-mi zicea
- Și mi-o blestema:
- — Tufă-afurisită,
- Să nu crești în sus,
- Cine de tine se va-mpiedica,
- Toți te-or blestema...
- Iar au mai plecat,
- Un măr au aflat.
- Și ei s-au odihnit,
- Mărul i-au umbrit,
- Umbra ș-au lățit,
- Soarele au pierit.
- Sfânta Maria
- Către măr zicea:
- — Mărul înflorit,
- Să fii tot rodit!
- Să crești tu în lături,
- Să sporești în roduri!
- Iar Iosif grăia
- Precistei îi spunea:
- — Hai să ne grăbim,
- La sfântul Vithleem,
- Că iată, îi seară
- Și-nnoptăm prin țară.
- Și ei s-au sculat
- Și-ndată-au plecat
- Către Vithleem.
- Cu toții să trăim
- La anul și la mulți ani!
II
[modifică]- Dormiți, domni, dar nu dormiți,
- Florile dalbe.
- De-mi dormiți, de nu-mi dormiți,
- Florile dalbe...
- Faceți focul cum mai mare
- Și aprindeți o lumânare
- Ș-o candelă la icoană
- Și-mi ieșiți și pân-afară,
- De îl vedeți pe Hristos,
- Cum vă vine de frumos,
- De frumos, de cuvios
- Cu veșmântul mohorât,
- Lungu pân-în pământ.
- Într-amândoi umerei
- Scrise-s doi luceferei.
- Mâna stângă crucea duce,
- Și-n cea dreaptă, busuioc.
- Crucea-i a bătrânilor,
- Busuiocu-a fetelor,
- Sănătatea a tuturor.
III
[modifică]- Sculați, stăpâni, nu dormiți,
- Că nu-i vremea de dormit,
- Ci-i vremea de-mpodobit.
- Scoală, stăpână, slujnicele,
- Să aștearnă mesele,
- Să umple păharele,
- Că vă vine Nașterea,
- O Naștere de Împărat
- Al lui Hristos Cel Luminat
- În giulgiuri înfășurat.
- Vine Domnul Dumnezeu
- Cu o ceată de îngeri,
- Făcând slujbe și cântări.
- Vine Domnul Dumnezeu
- Cu o ceata îngerească,
- Pe diavoli să-i biruiască.
- Vine Domnul Dumnezeu
- Cu Vanghelia deschisă,
- În mână cu făclia aprinsă...
- Când Dumnezeu se năștea,
- Rouă peste câmpi cădea,
- Prin păduri lumini ardea,
- Din nuiele
- — luminele.
- Dumnezeu așa zicea:
- — Pomeniți Nașterea mea.
- Cât de rar, în zile mari!
IV
[modifică]- Ce seară-i astă-seară?
- Aceasta-i seara de Crăciun,
- Să te veselești, om bun,
- La cea masă de mătasă.
- — Dar pe masă ce mai sunt?
- Că mai sunt făclii arzând.
- — Printre făclii ce mai sunt?
- Că mai sunt colaci de grâu.
- — Printre colaci ce mai sunt?
- Tot păhăruțe cu vin.
- — Dar la masa cine-mi șede?
- În capul mesei
- Șede Bunul Dumnezeu.
- De-a dreapta lui Dumnezeu
- Șede sfântul Petru.
- La stânga lui Dumnezeu
- Șede sfântu(l) Ion,
- Iar lângă dânsul, stăpânul casei
- Tot închină și suspină;
- Și-nchină la răsărit,
- Să-l audă Domnul Sfânt,
- Domnul Sfânt pe-acest pământ,
- În toarta paharului,
- În lumina soarelui;
- În buza paharului
- Scris îi spicul grâului,
- În fundul paharului
- Scrisă-i vița vinului.
- Dumnezeu din gură au grăit:
- — Hai, noi, Petre, să mergem
- C-avem mari de cununat
- Și încă mici de botezat.
- — La cei mari dar ce le vom da?
- — Le vom da boi buni, ne-nvățați,
- Ei vor trăi și-i vor învăța.
- — La cei mici dar ce le vom da?
- Le vom da cai mândri, ne-nvățați,
- Vor crește și-i vor învăța.
V
[modifică]- Astazi Domnul s-a nascut
- Din Fecioara s-a născut
- Domnul Hristos pe pământ.
- Lui Iuda i-a fost urât:
- Iuda, iubitor de bani,
- L-a vândut la ai săi dușmani
- Numai cu treizeci de bani.
- Bani in mina cind i-au pus,
- Luatu-l-au și l-au dus
- Pe dealul Golgotha-n sus:
- Sus pe cruce ei l-au pus,
- Cu sulița l-au străpuns.
- Dea curs apa si mult singe
- Cerul a-nceput a plinge
- Soarele sa-ntunecat
- Luna-n patru s-a crapat
- Îngerii au prins a plânge
- Și stelele încă toate,
- Că n-a fost vrednic de moarte.
- Și de-acolo l-au luat,
- Groapa-n piatră i-au săpat
- Și acolo l-au îngropat.
- Grele străji i-au aruncat,
- Să străjuiască pe Împărat!
- De acum pân-în vecie
- Mila Domnului să fie,
VI
[modifică]- Aceste case, aceste curți,
- Domn, Domn din cer,
- Așa-nalte, minunate,
- Domn, Domn din cer (după fiecare stih),
- De-s cu ceru-asemănate.
- Dar în ele cine-mi șade?
- Șade Bunul Dumnezeu
- Și cu Maica Precista.
- Lângă Bunul Dumnezeu
- Șade moșul, moș Crăciun.
- Lângă moșul, moș Crăciun,
- Șade sfânt, sfântul Ștefan.
- Lângă sfânt, sfântul Ștefan
- Șade sfânt, sfântul Vasile,
- Lângă sfânt, sfântul Vasile.
- Șade sfânta Bobotează.
- Lângă sfânta Bobotează
- Șade sfânt, sfântul Ion.
- Lângă sfânt, sfântul Ion
- Șade sfântul Constantin.
- Sus, mai sus, s-a înălțat,
- Apa mării a râurat,
- Văile a răsunat,
- Pietrele a răsturnat,
- Boieri mari s-au deșteptat
- Și pe Domnul au lăudat.
- Dormiți, dormiți, vă culcați
- Și pe noi ne ascultați,
- Dormiți, dormiți, odihniți
- Și pe noi ne dăruiți
- Tot cu aur și argint,
- Bunătăți de pe pământ,
- C-am umblat din sat în sat
- Și pe la toți am urat [2].
- Auzite și adunate de Al. Mat-ci
- Decembrie 1912
[1] Cuvântul Leroi n-are nici o însemnare, „O, Leroi, Doamne" se cântă după fiecare stih pentru frumusețe.
[2] Colindele Crăciunului, după cum vedem, nu toate povestesc despre nașterea lui Hristos. Unele (de pildă, colinda V) povestesc chiar despre răstignirea și moartea Mântuitorului, iar altele nu ne povestesc nici aceasta, ci ne spun numai despre Dumnezeu, Mântuitorul, despre sfinți și altele,-- așa cum le întâlnește norodul moldovenesc. Se închipuiește de la sine că închipuirea aceasta adeseori este foarte greșită și deci nu se potrivește cu învățătura sfintei biserici. Colindele deci numai ne arată cum își închipuiește norodul prost adevărurile creștinești, dar nu pot să ne deie aceste adevăruri în toata întregimea lor.