Sari la conținut

Câteva colinde de Sfântul Crăciun

Câteva colinde de Sfântul Crăciun

poezie populară culeasă de
Alexei Mateevici

Doi boieri de cei mari,
O! Leroi, Doamne [1]!
Ca și doi drumari,
O! Leroi, Doamne!
Vin din Rusalim,
Merg spre Vithleem.
Dară cine sunt?
Îi Iosif cel sfânt
Și Maria sfântă,
Care așa cuvântă:
— Iosif, mi-i greu
De acest drum rău.
Vină să ne odihnim.
Și să ne umbrim.
De un plop au dat
Și acolo au stat,
De s-au răcorit.
Plopul că s-o clătinat,
Umbra că s-au tras,
Soarele i-au ars...
Sfânta Maria
Mult se supără
Și mi-l blestemă,
Din gură-mi zicea:
— Plop afurisit,
Să nu fii rodit,
Să crești tot în sus,
Umbră nu mi-ai adus!
Iară au plecat
Și ei mi-au plecat
Prin văi și vâlcele,
Miriști, păpușoiști.
Precista au picat,
Căci s-au împiedicat
De-o tufă din cale.
Ea, oftând cu jale,
Din gură-mi zicea
Și mi-o blestema:
— Tufă-afurisită,
Să nu crești în sus,
Cine de tine se va-mpiedica,
Toți te-or blestema...
Iar au mai plecat,
Un măr au aflat.
Și ei s-au odihnit,
Mărul i-au umbrit,
Umbra ș-au lățit,
Soarele au pierit.
Sfânta Maria
Către măr zicea:
— Mărul înflorit,
Să fii tot rodit!
Să crești tu în lături,
Să sporești în roduri!
Iar Iosif grăia
Precistei îi spunea:
— Hai să ne grăbim,
La sfântul Vithleem,
Că iată, îi seară
Și-nnoptăm prin țară.
Și ei s-au sculat
Și-ndată-au plecat
Către Vithleem.
Cu toții să trăim
La anul și la mulți ani!
Dormiți, domni, dar nu dormiți,
Florile dalbe.
De-mi dormiți, de nu-mi dormiți,
Florile dalbe...
Faceți focul cum mai mare
Și aprindeți o lumânare
Ș-o candelă la icoană
Și-mi ieșiți și pân-afară,
De îl vedeți pe Hristos,
Cum vă vine de frumos,
De frumos, de cuvios
Cu veșmântul mohorât,
Lungu pân-în pământ.
Într-amândoi umerei
Scrise-s doi luceferei.
Mâna stângă crucea duce,
Și-n cea dreaptă, busuioc.
Crucea-i a bătrânilor,
Busuiocu-a fetelor,
Sănătatea a tuturor.
Sculați, stăpâni, nu dormiți,
Că nu-i vremea de dormit,
Ci-i vremea de-mpodobit.
Scoală, stăpână, slujnicele,
Să aștearnă mesele,
Să umple păharele,
Că vă vine Nașterea,
O Naștere de Împărat
Al lui Hristos Cel Luminat
În giulgiuri înfășurat.
Vine Domnul Dumnezeu
Cu o ceată de îngeri,
Făcând slujbe și cântări.
Vine Domnul Dumnezeu
Cu o ceata îngerească,
Pe diavoli să-i biruiască.
Vine Domnul Dumnezeu
Cu Vanghelia deschisă,
În mână cu făclia aprinsă...
Când Dumnezeu se năștea,
Rouă peste câmpi cădea,
Prin păduri lumini ardea,
Din nuiele
— luminele.
Dumnezeu așa zicea:
— Pomeniți Nașterea mea.
Cât de rar, în zile mari!
Ce seară-i astă-seară?
Aceasta-i seara de Crăciun,
Să te veselești, om bun,
La cea masă de mătasă.
— Dar pe masă ce mai sunt?
Că mai sunt făclii arzând.
— Printre făclii ce mai sunt?
Că mai sunt colaci de grâu.
— Printre colaci ce mai sunt?
Tot păhăruțe cu vin.
— Dar la masa cine-mi șede?
În capul mesei
Șede Bunul Dumnezeu.
De-a dreapta lui Dumnezeu
Șede sfântul Petru.
La stânga lui Dumnezeu
Șede sfântu(l) Ion,
Iar lângă dânsul, stăpânul casei
Tot închină și suspină;
Și-nchină la răsărit,
Să-l audă Domnul Sfânt,
Domnul Sfânt pe-acest pământ,
În toarta paharului,
În lumina soarelui;
În buza paharului
Scris îi spicul grâului,
În fundul paharului
Scrisă-i vița vinului.
Dumnezeu din gură au grăit:
— Hai, noi, Petre, să mergem
C-avem mari de cununat
Și încă mici de botezat.
— La cei mari dar ce le vom da?
— Le vom da boi buni, ne-nvățați,
Ei vor trăi și-i vor învăța.
— La cei mici dar ce le vom da?
Le vom da cai mândri, ne-nvățați,
Vor crește și-i vor învăța.
Astazi Domnul s-a nascut
Din Fecioara s-a născut
Domnul Hristos pe pământ.
Lui Iuda i-a fost urât:
Iuda, iubitor de bani,
L-a vândut la ai săi dușmani
Numai cu treizeci de bani.
Bani in mina cind i-au pus,
Luatu-l-au și l-au dus
Pe dealul Golgotha-n sus:
Sus pe cruce ei l-au pus,
Cu sulița l-au străpuns.
Dea curs apa si mult singe
Cerul a-nceput a plinge
Soarele sa-ntunecat
Luna-n patru s-a crapat
Îngerii au prins a plânge
Și stelele încă toate,
Că n-a fost vrednic de moarte.
Și de-acolo l-au luat,
Groapa-n piatră i-au săpat
Și acolo l-au îngropat.
Grele străji i-au aruncat,
Să străjuiască pe Împărat!
De acum pân-în vecie
Mila Domnului să fie,
Aceste case, aceste curți,
Domn, Domn din cer,
Așa-nalte, minunate,
Domn, Domn din cer (după fiecare stih),
De-s cu ceru-asemănate.
Dar în ele cine-mi șade?
Șade Bunul Dumnezeu
Și cu Maica Precista.
Lângă Bunul Dumnezeu
Șade moșul, moș Crăciun.
Lângă moșul, moș Crăciun,
Șade sfânt, sfântul Ștefan.
Lângă sfânt, sfântul Ștefan
Șade sfânt, sfântul Vasile,
Lângă sfânt, sfântul Vasile.
Șade sfânta Bobotează.
Lângă sfânta Bobotează
Șade sfânt, sfântul Ion.
Lângă sfânt, sfântul Ion
Șade sfântul Constantin.
Sus, mai sus, s-a înălțat,
Apa mării a râurat,
Văile a răsunat,
Pietrele a răsturnat,
Boieri mari s-au deșteptat
Și pe Domnul au lăudat.
Dormiți, dormiți, vă culcați
Și pe noi ne ascultați,
Dormiți, dormiți, odihniți
Și pe noi ne dăruiți
Tot cu aur și argint,
Bunătăți de pe pământ,
C-am umblat din sat în sat
Și pe la toți am urat [2].
Auzite și adunate de Al. Mat-ci
Decembrie 1912

[1] Cuvântul Leroi n-are nici o însemnare, „O, Leroi, Doamne" se cântă după fiecare stih pentru frumusețe.

[2] Colindele Crăciunului, după cum vedem, nu toate povestesc despre nașterea lui Hristos. Unele (de pildă, colinda V) povestesc chiar despre răstignirea și moartea Mântuitorului, iar altele nu ne povestesc nici aceasta, ci ne spun numai despre Dumnezeu, Mântuitorul, despre sfinți și altele,-- așa cum le întâlnește norodul moldovenesc. Se închipuiește de la sine că închipuirea aceasta adeseori este foarte greșită și deci nu se potrivește cu învățătura sfintei biserici. Colindele deci numai ne arată cum își închipuiește norodul prost adevărurile creștinești, dar nu pot să ne deie aceste adevăruri în toata întregimea lor.